Breviar editorial

Recviem pentru o roată bolnavă mintal, de Petre Ioan Crețu, Editura Neuma, Apahida, 2020
Articol apărut in revista Viata romaneasca nr. 8 /2020

de Eugenia ȚARĂLUNGĂ

Ce ne-am face fără r? Aceasta ar fi una dintre posibile întrebări ale unui autor care adoră, se pare, să-și autodinamiteze creațiile, așa cum Fernando Passoa își autodinamita eponimele. Așa se face că acest volum are un motto din Alvaro de Campos: „0, roţi, angrenaje, r-r-r-r-r-r-ul etern!”. Roata nu e r, dar poate fi ce vrea ea să fie: eternitate sau zare(„sau poate tu îmi vei lipsi cel mai mult/ iubita mea târzie venită la apus/ cu zarea zvârlită/ ştrengar peste umăr,/ peste sânii rotunzi/ cum te vei descurca fără tăcerile mele?”). Petre Ioan Crețu își dinamitează cu nonșalanță și titlurile, că știe sigur că mai are roți de rezervă (lor și nepotului autorului le este dedicată această carte!): „cineva m-a întrebat/ frate, cum e să respiri de unul singur/ să urli cu lupii ca lupii la lună/ să te înalți om și roată/ cu îngerii de mână?/ /cineva ți-a aruncat umbra/ fix sub roata mașinii/ și nu era Dumnezeu era doar o fărâmă de soartă/ în care două gospodine borțoase/ dansau cu foc rock and roll pe masă// orașul meu avea nervii întinși la maxim/ străzile alunecoase/ mărșăluiau de zor și nervoase/ de-a lungul trupului tău bolnav/ uite cum umpleai aerul încăperii cu cer/ și cum te mângâiam încet pe tâmplă/ carnea îți sfârâia neîmblânzită sângele îți țâșnea pe nări/ și cum sufletele acoperișurilor/ stăteau noaptea la pândă/ împreună cu o hoardă de îngeri/ și noi visăm mereu în visul nostru/ că visăm// cineva ți-a smuls umbra/ de sub roata mașinii poate mult prea devreme/ și nu era Dumnezeu/ era doar o frântură de soartă/ în care eu te așteptam de o veșnicie în poartă/ iar gândul îmi fugea mereu/ spre o altă fereastră/ spre o altă gură flămândă/ vizavi o salvare bolnavă rău/ cu o roată fosforescentă și spartă/ doar taumaturgul mai privea umil dintr-o glastră” (Recviem pentru o roată, poem citat integral).