Caravana cu trei cuci

grei ca niște cruci de piatră
trec salcâmii peste câmpie
şi se aşază la marginea satului
albiți de praf şi bejenie
soldații Domnului – salcâmii,
în ei dorm îngerii şi cucii

uită-te la sufletele oamenilor de pe aici
par a fi lanuri de porumb
schilodite de secetă
torsionate năprasnic de munci,
de nevoi,
de soartă
se aud trosnind la fiecare
schimbare de vreme
sau când trec păpădiile suflând
în tijele lor lungi
peste mormintele
bunilor și străbunilor
umbrite de maci ca niște cruci
dacă eşti mai atent vei vedea
încolţind seminţele de grâu
în priviri
de sub unghii la subsuori
de sub umbră sub tălpi

vine o vreme
când ţăranii urcă la oraş
ca şi cum o soartă rea
i-ar smulge din câmpie
în urma lor doar jale şi urgie,
rădăcini frânte
şi o tristeţe cât cerul şi lumea de mare
cad zidurile ce împresoară satul
unul câte unul
biserica se îngroapă adânc
în miriştea pustie
sub dudul scund bătrân
uitate sunt crucile bunilor
în rămurișul lui un cuib de cuc,
deasupra numai luna