Cuvintele ca niște câini turbați

cuvintele tale
au săpat peșteri adânci
în pietrele râului
iar eu mă ascundeam
în ele peste zi
să nu mă prindă din urmă
întâmplările rele
venite târziu
ca niște câini turbați
cu balele șiroind
prin iarba cosită de tine
în fiecare zi

cuvintele tale pot fi
poeme
sau doar ocară
sapă în mine răni
răni a bucurie
răni a năpastă
și nu mă mai știu
și mi se face
dintr-odată
mi se face târziu
ca de moarte
deși sunt ca o stâncă
înfiptă bine în drum
ca alții
alții să nu poată
să treacă de mine
mai departe

iar dragostea mea
să știi
pe cât e de rară
pe atât e de tristă
și bolnavă