Prăbușirea ca parte a mântuirii

cineva mi-a furat
numărul de la poartă
cineva a furat un număr
și a fugit cu poarta mea în spate
cineva mi-a furat moartea
și sunt necăjit
mai vine ea prin sat
și întreabă de un moșneag
cu fața răvășită
un moșneag plin de durere
și nevoi
iar lumea dă din umeri
e clar că nu-l știu
și-atunci moartea înșfacă
la nimereală
și cumva îmi revine mie timpul
aceluia fără noroc

în timp ce un înger
trece prin cameră în zbor
mie îmi place să mă dau de zor
în patru labe prin fereastră
în lungul și în latul ei
ceea ce e un joc stupid de-a lumina
și a trecerii ei în întunericul deplin
mai latră un câine
mai bate și vântul
apoi se aude un scâncet de copil
iar mâna mea dreaptă
îmi picură sarcastic
venin în urechi

respiră îmi zici sau dormi
zădarnic, îți răspund și eu
și în sfârșit aud pe cineva
bătându-mi în soartă
e doar postașul
care mi-a adus o scrisoare
o scrisoare în care moartea
mă întreabă de sănătate
și cum mai stau așa în general
cu dragostea și viața

de când mă știu
am avut viziunea frigului
și a întunericului
și a hăului căscat exact
sub limbă
și mereu mi-a fost frică
să nu mă împiedic de dinți
și de cuvinte și tu să râzi

mergi sau crapă
se aude cântând fostul legionar
din cafe-barul
pitit în capul meu
încă de la naștere
de o ursită cu trupul zdrobit
și de biata mea soartă