Blues pentru hidrantul roz,  Poezie

Despre curcubeie, existență și tot felul de povești

cred că așa au vrut
îngerii de zi
îmbrăcați cu aripi multicolore
îngerii aceia care zboară
în cercuri mici
peste hidrantul din bar
în fiecare dimineață
de vineri și luni
că prea se uită lung la mine
cum îmi beau vodca
ca în cazul în care
îmi voi roti din greșeală
brațele ca pe niște
elice de elicopter
una în sensul celeilalte
și se creează ceva
ceva ca o ceață neagră
în jurul degetelor mari
ei cred că tocmai atunci
dar fix chiar atunci
o să mă înalț la cer

și-acolo ce o să faci
mă întreba de fiecare dată
când îmi trecea gândul ăsta
fix prin cap
un fost pilot de avion
pitit permanent
sub sprânceana mea stângă
și de fiecare dată
nu reușeam
să-i răspund coerent
știi, îi ziceam eu
așa într-o doară
din când în când
pe pulpa-mi flendurită
piciorului drept
sau chiar pe spate
ca un gheb
îmi crește o ureche
o ureche neagră și păroasă
din piele de porc
îi aud de fiecare dată
grohăitul indecent
și tare mă bucur
dar de cele mai multe ori
reușesc doar să mă îmbăt
și să văd tot felul de luminițe
dansând bizar
chiar pe cocoașa
nasului meu desfrânat

când beau mai mult
mult mai mult
decât îți poți închipui
cumva mă deștept
și înțeleg ce își zic
îngerii în limba lor
și mă înroșesc pudic
de fiecare dată
de cât de porcos
vorbesc ei
despre sensul vieții
despre rai
femei ca talpa iadului
dar mai ales
despre sex
despre care spun
că este de fapt
chintesența
existenței însăși
și chestia asta
mă descumpănește
cumplit
mă descumpănește
chiar și acum
la bătrânețe
când uite mai cred
în curcubeie și fluturi
și mai ales în povești
cu Ilene Cosânzene
și brune și blonde
și Feți Frumoși
dar mai ales
despre iubire
neprihănire și moarte
și-o sticlă cu vodcă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *