Epifanie sau revelația lui Sisif

Ajuns aproape de vârf, Sisif s-a oprit și și-a desprins încet palmele de pe piatră apoi a privit-o cum s-a rostogolit până la poalele dealului – a rămas așa țintuit cu mâinile goale și cu privirea lipită de zare, e pentru prima dată când nu mai urcă și tot pentru prima dată și-a ascultat respirația: am înțeles își zice împlinirea nu înseamnă să împing piatra până ajung în vârf, ci abia atunci când  uiți că piatra există.

Soarele apune și piatra începe să urce singură dealul.