Flori de cuc

de câte ori ne întâlneam
tu mă întrebai dacă știu că ochii tăi
încă nu văzuseră lumina
că sunt atinși de la naștere
de îngeri cu aripa
pentru că așa ar fi fost scris
într-o carte
eu tăceam și dormeam mai departe
cu capul la subsuoara brațului tău stâng
ca o pasăre ciudată

în căușul sufletului
purtam cu grijă dragostea noastră
și de fiecare dată
când tălpile mele striveau apăsat
lumina pietrelor
din mine cădeau fluturi
de-o noapte
fluturi și șoapte

acum abia de ne știm
deși noapte de noapte
ești lipită de mine
cuibărită între umerii mei fragilă
tot suferim și nu știm de ce
și ni se face foame și sete și ger
în dormitorul de la parter

uneori m-am crezut egalul lui Dumnezeu
vezi… ce blasfemie
dar de cele mai multe ori eram plictisit
atunci muream pe furiș
să nu mai simt
dorul de tine și spaima de singurătate
toate amestecate cu rănile din suflet
mai rele chiar decât orice moarte

Categorii
2 Comments
0 Pings & Trackbacks
0 Pings & Trackbacks

Lasă un răspuns