Învățare degeaba sau despre un inorog orb

am învățat de la pruni
să-mi mut soarta
din calea ta mai ales
de-atâta căldură
și tristețe
câmpia se sufocă
își strânge fustele
și se dă peste cap
apoi se aruncă
cât e de mare
într-o cișmea
și se face bine

am învățat
de la oameni să mint
dar asta-i
cu totul altceva
o altă poveste
o poveste cu o iubire
de catifea brodată
și cu narghilea

inorogul satului e orb
și are copita despicată
de obicei îl poartă
îngeri de subsuori
și-l duc acasă
apoi îngerii
se întorc la bar
și se îmbată
în bar de data asta
tonomatul cântă
și altceva
decât Tom Waits
cântă soldatul
lui Calvin Rusel
un vinilin zgâriat
adus de unul
dintre îngerii
care ne bântuie satul
melodia îmi place și mie
de nu mai pot

brusc, cuvântul promis
dar nerostit încă
se desface în două
și zboară
parcă ar avea aripi
în fapt se destramă
și se risipește
și sfârșește
lovindu-se
cu fruntea de poarta
sânilor tăi
până se face frig
și atunci devine strigoi
și ne bântuie
până când
ne așezăm cuminți
în moarte
acum e rândul nostru
să năpăstuim
pe cei bătuți
de soartă