L-am zărit

l-am zărit
se vorbea pe stradă de mine
l-am zărit cu mâinile atârnându-i din umeri
trist rătăcit speriat de lume
cu ploaia șiroindu-i pe ochi pe gură
cu mersul nesigur de om rănit
răpus de coarne de fier
și târât de învingătorii
în straie de lână și coifuri în glumă
în urma lui doar ură
cui îi pasă zic,
apoi urlu cu lupii la strungă,
cui?

prin mine
trec trenuri de umbră
batalioane desuete-n furtună
rupe crivățul din mine hălci de sânge
treci și tu iubito strada pe urmă
ca o nălucă fulgerând
glodul și cioburi de lună

în cerul gurii
am senzația de tine
îți zic
încă îți mai simt
respirația lipită de mine
îmi e cald și atât îmi e de bine
încât am uitat deja
că de fapt sunt singur
și aproape de moarte
și atât de departe de lume

e trupul lui s-a sinucis
uite, l-au aruncat în uitare
acolo unde luna
întretaie lumina cu umbra
șoptește ferit de mine strada întruna