Poezie,  Ucigașii de vise

Poem bramburit tăiat în felii

– experiment în două părți inegale despre viața feliată Julien –

I
după-amiaza îmi plăcea
să mă tolănesc pe iarbă
cu viața îndreptată spre sud
mereu mi se părea că e mai cald așa
că e și mai mult soare
și mă holbam la tine
până-mi înverzeau ochii
și-mi creșteau muguri pe lobi

spre seară turnam în mine
printr-o pâlnie de plastic maro
gândurile versurile îngânate
și tot ce mustea a salivă greoi
strânse din iarbă
ori stoarse de sub unghii lăptos
îți mai aduci aminte
cum defilai pe holuri
la braț cu asistentele bătrâne
din schimbul trei
și cum înfigeam o seringă
în patul de fier?

apoi venea asistenta șefă
și ne aducea pastilele albe tramadol
cei mai bolnavi decât mine
trebuiau să le țină sublingual
între zece cinsprezece minute
apoi să le înghită cu apă
apă sfințită
apă ținută sub clopotul de bronz

de cele mai multe ori
loveam în lume cu pumnii strânși
croșee de fum bum-bum
sau stăteam între două oglinzi
și tremuram de frig
răsuceam fire subțiri din oțel ruginit
și-un nor roșu se ridica din mâini
ca un șarpe

din orașul de fier
se auzea o mașină
molfăind molatec silabe
un claxon răgușit și o bormașină
de la streașină pica rășină cu-i pasă
nici nu mai știu de ce erai plecată

 

II
noaptea în loc să dorm
mă zgâlțâiam
îmi tremura carnea pe oase râzând
toate amintirile mele aveau boala Alzheimer
iar ochii îmi trădau demența
eram praf
de obicei când se-ntâmpla
să se întâmple
mă urcam pe casă și mă dădeam
pe burlanul din tablă zincată
până mă subțiam
și mă lungeam
de atingeam cu mâinile
stelele pe cer
atunci mă mai urcam o dată pe casă
așa de ultima oară
strigam cât mă țineau plămânii
fă, te iubesc
și mă aruncam în cap
pe iarbă sau direct în betonul armat
adormeam imediat
și dormeam somn cam de două vise
venea cineva și mă învelea cu aerul umed
uneori cu ziare
alteori cu frunze și zâmbeam

– ce bine îmi era când iubeam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up