Nălucitură mecanică

și unde singurătatea, nu-i așa
atârnă de picioare grea
încărcată de rod
și unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer urât și bubos
și unde noi
biete nălucituri mecanice
mărșăluim cu groază între pereți
doar gândul mai luminează
ca un far
între tristețea fără har și năpastă
ți-am tradus toți copacii de pe ulița noastră
și niște amintiri aruncate pe gardul de plasă

m-ai obligat să mă reinventez
într-o arătare ciudată
o combinație
dintre un mort viu
și o capră beată
cu un neg crescut uriaș pe nas
și cu două cocoașe

pe deasupra noastră
se roteau păsări de fier
nu știu de ce dar voiau
să mă izbească
în piept cu gloanțe de sare grunjoasă

azi noapte am legat luna cu sârmă
să nu cadă de pe cer
i-am pus și două roți să o împing lejer
în prăpastie

Categorii

Lasă un răspuns