Nălucitură mecanică

și unde singurătatea, nu-i așa
atârnă de picioare grea
încărcată de rod
și unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer sinistru urât și bubos
și unde noi
niște biete nălucituri mecanice
mărșăluim abulic între pereți

m-ai obligat să mă reinventez
într-o arătare ciudată
o combinație
dintre un mort viu
sau un viu mort
și o creatură abstractă

pe deasupra noastră
se roteau păsări cu două cocoașe
în cercuri deșarte
nu știu de ce dar voiau să mă izbească
în piept cu o piatră
măiastră

azi noapte am legat luna cu sârmă
să nu cadă de pe cer
i-am pus și două roți să o împing lejer
în prăpastie



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *