Ninsori galbene pe dig

nu îţi vine să crezi
dar să știi că te-aş fi urmat oriunde
mergând aplecat
și bolborosind în barbă poeme
așa am rămas uitat
în casa de bolnavi lipită de mare
desprinsă din fum
ding-dang o secundă precară
pe holurile reci fluturii hoinari
săvârşesc dansul nunții
până la epuizare
uneori se sinucid lovindu-se de zid
cu o frenezie teribilă şi greu de închipuit
tot aici printre ace fiole și feșe
asistentele blonde se înfrăţesc
cu bolnavii firavi imobilizați în atele

ni s-a promis o plimbare pe faleza de piatră
pe care să mergem târând fiecare
gândacul lui legat cu o sfoară
sau atârnați de perfuzii în şir indian
mergând cu grija de a nu strivi umbra
celui din faţă
un gest reflex aproape hipnotic
şi mâinile noastre vor ninge puf galben pe dig
dinspre stabilopozi se va auzi un murmur de valuri
şi vom fi fericiți o lună întreagă

a trecut demult vremea
în care ne scoteam unul la altul ochii din orbită
cu câte o bucată de scoică ciobită
și când miroseam până departe
necuviincios a floare de tei