Blues pentru hidrantul roz,  Poezie

Tulburare de depersonalizare, derealizare și un fetiș cu o stripteuză

abia de se înserase
când în fața barului
a apărut un camion
și o macara
cel mai mult
mă fascina macaraua
cred că fusese odată
galbenă și frumoasă
acum era doar rugina de ea
scârțâia din toate prezoanele
ca în filmele de groază
iar cablurile trosneau
de-ți venea s-o ei
negreșit la goană
de vreo două ori
era să le scape lada
pe care tocmai o descărcau
când au reușit
s-o așeze în dreptul ușii
am răsuflat cu toții ușurați
ne mai sâcâia
doar întrebarea
că ce o fi în ladă
unde speram cu toții
să fie o stripteuză
și s-o pipăim cu ochii
în lumina difuză
din bar

a sosit și fostul legionar
într-o Dacia veche
însoțit de patru vlăjgani
toți erau înarmați
cu răngi și tot felul de feșe
și iar ne-am minunat
deși mă cam speriasem
am crezut că patronul
i-a adus special
să ne întrebe de sănătate
și dacă viața ne este cumva
o curvă parșivă
curvă de bulevard

după vreo jumătate de oră
enigma lăzii s-a deslușit
cârciumarul făcuse rost
de un tonomat Graceland
din sticlă
și cu multe butoane
și beculețe roz
și s-a făcut brusc liniște
o liniște de mormânt
nici să ne minunăm
n-am mai avut curajul
apoi încăperea
s-a umplut de muzică
de fapt era hărmălaie mare
niște zgomote ciudate
zgomote care
mai întâi s-au izbit
violent de pereți
apoi ne-au plesnit
direct în frunte
și dacă n-am fi fost
deja beți
ne-am mai fi îmbătat odată

pe sticla ferestrei
de lângă mine
dansau demente
niște insecte
insectele nopții
în încercare lor
sinucigașa
de-ajunge la bec
probabil ca să
se afunde în lumină
ca-n zâmbetul
lui Dumnezeu
și dintr-odată
mi-am simțit furia
cum îmi zâmbește perfid
ca o femeie
unsă cu șmaguri
și cu tot felul de alifii
și într-un sfârșit
m-a cuprins furia
și n-am mai respirat
apoi am murit puțin
și-am căzut sub masă
definitiv

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *