Ezra

Zboruri lucrate cu mâna și întâmplate în cerc

tu mă întrebi cum și când să începi
și dau din umeri a nefiresc
sau îți vorbesc despre anotimpul sfârșiturilor
ca despre o bucurie nestăpânită
iarna e și ea un timp uneori nesfârșit
alteori viața începe cu moartea
și ne bucurăm
trupurile noastre ascund răni neostoite
fiul a ucis
pasărea purpurie în zbor
fiul nostru cel rătăcit
iar ziua începe aproape violent
cu râsul meu și nici măcar nu știu de ce obosesc
poate sunt groaznic de grele trădările
adormite în gest în umeri sau sâni în priviri
aproape incest
urcă cenușa urcă nefiresc
și nopțile sunt lungi ca niște săbii de fier
de ce ne sunt cântecele somnoroase
și grele, mai întrebi

Dumnezeu începe Geneza cu propriu eșec
cu Adam cu izgonirea din rai și cu îngeri defecți
amândoi privim cu groază
cum se răsucesc în noi lumânările
cu flacăra în jos
și cum se întorc firesc înțelesurile lucrurilor cerești
spre alte rosturi atât de pământești
ia-mă de mână îți zic să prindem sens
apoi acoperă-mi privirea cu palma să nu mai văd
uluite brațele mele se redescoperă în aripi și zbor neînțeles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll Up