Am avut naivitatea

dacă cineva ne-ar spune
încă de la naștere
cât de lesnicioase sunt lucrurile
că Dumnezeu așa le-a făcut
simple
să nu ne batem capul
cu legile fizicii
cu hermeneutica cu tantra
și alte nimicuri
doar că le-a ascuns
în sâmburii unui măr
căruia i-a zis
fructul oprit și noi l-am crezut

de atunci tot trag neputincios
de mine când în sus
când în jos
ca un pendul stupid
bolborosind silabe fără rost
și îmi amintesc cum se
minuna timpul de mine
rotund și duios
sau cum mă dădeam jos
pe ulița mare din trenul lăptos
cu franjuri și roți
mângâiate de un șef de tren afectuos
și nu am să înțeleg niciodată
de ce Dumnezeu a vrut ca bărbații
să fie defecți

în fiecare noapte visez
cum îngerii cântau în fanfară
în parcul de distracții
și de ciudă
mă trezesc în fiecare dimineață
cu gura amară