Despre revoluție și roți

răpăiau gloanțele pe acoperiș rap-rap
și lăcrimau fără rost țiglele sparte
cică în stradă ploua cu libertate
nici vorbă
doar simulatoarele de moarte
înfiorau în întuneric reci șoapte șoapte

trei elicoptere aruncau cu bile
în dunăre la ostrov
atunci am înțeles că poate
e nevoie de mine
sau doar de încă un mort
– mureau mânjii în iepe așa fără rost

pe bulevard se rostogoleau
două roți bete
veneau de la gara obor pe dimitrov
spre centru la universitate
în vârtejul lor se prindeau
doar tineri, băieți și fete
se rostogoleau laolaltă cu sete
de pepsi cola de bere de sterilete

fără violență strigam
de frică mai țipam și
armata e cu noi
… a fost peste noi
cu tancuri cu bocanci
și muream ca proștii
cu gândul plecat la cozonaci

eram întinși pe ciment
numărați
apoi au năvălit cohorte de popi
cu agheasmă cruce și busuioc
și nici măcar nu ne-au îngropat
ne-au aruncat în cuptoare pe toți
…eu știam că sunt viu
dar deja era târziu și nu a mai contat

despre prima roată am aflat
că s-a pierdut undeva în vitan
într-un talcioc cu mașini furate
despre cealaltă nu se știe nimic
e un mister parcă-i văd
și acum janta argintie
cum s-a lovit de zidul ministerului
și a dispărut

mult mai târziu am aflat
că a fost vid de putere
drept pentru care vă scriu
că sunt foarte supărat
pe mine

dintr-odată din moarte m-am văzut
roata de rezervă a timpului scurs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *