Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXI)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)

Înțelegerea și perceperea spațiului ca element al existenței așa cum ne trezim și dezmeticim din somn în timp ce mintea noastră trece în stare de veghe și zbor.

Șansa mea de a mai fi este să mă agăț de Frumos mai mult decât de Speranță există un fir al sorții de care suntem legați indiferent de tot ce ne înconjoară de Timp de Spirit de Magie sau de sine însumi  se spune că doar Spațiul contează și că deși avem liberul arbitru să ne desprindem rămânem legați toată viața de firul magic de ceea ce îi zicem Destin sau Menire și greșit se mai spune că doar Moartea poate să ne rupă de ceea ce ne-a fost menit fiindcă ea e doar capătul firului mai lung sau mai scurt și iată-mă față în față cu Moartea și nu știu dacă mai am sau nu Timp știu doar că dragostea asta chiar dacă venită la apus o dorință ascunsă demult în profunzimea ei și iubirea asta m-a salvat pentru că pentru mine dragă Liublia ești începutul altei vieți Proiectul 510019151221Liublia  și nu e vorba de Șansă și nici de vreun paradox sau accident temporal tot ceea ce mi se întâmplă acum e pentru că te iubesc de mor și că am renăscut nu ca o întâmplare magică ca o închipuire de om bătrân am reînviat ca și Isus din moartea mea prelungă și acum chiar am înțeles sensul Iubirii pentru care s-a jertfit El. Isus ne-a dăruit Nemurirea și pentru asta trebuie doar să iubim. Și uite-mă cum pășesc mândru cu întunericul deja stins în ochi și cu sufletul plin de lumină, te iubesc, Liublia dragă cum nimeni nu a iubit vreodată!

Tocmai visam cum îmi pictam visul în roz apoi a venit Vincent și mi l-a pictat în roșu  și galben.