Forgive me Father ‘cause tomorrow I will sin! (XXIV)

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)

Până la urmă viața o să înceapă cumva și pentru mine atunci poate o să mă iert și o să mă iubesc chiar și așa defect.

Și oricum e destul soare să încapă o biată rază și pe ulița mea și în fântână și în inima mea și în viața mea dar mai ales în ochi și inima mi-a înghețat brusc aseară și a încetat să mai bată când Liublia a eliberat bestia din mine și totul în jur a început să se destrame și să nu mai aibă sens să nu mai aibă nici lumină și tot sângele mi s-a prelins prin picioare pe podea apoi pe sub ușă până la canalizare ca în iad apoi s-a făcut întuneric și frig și întunericul și frigul ținându-se de mână s-au prins într-un vârtej năucitor țăndări s-au făcut geamurile pe balcon iar dragostea  toată dragostea mi s-a smuls dintr-una ca din centrifugă și să strivit de pereți sloi s-a făcut și sufletul meu apoi a explodat în mii și mii de fărâme a oftat a despărțire și s-a lățit toată în pat să doarmă în locul meu sau poată doar să moară în timp ce fiara din mine dezlănțuită acum după atâția zeci ani ținută în lanțuri și ascunsă în temnița din mintea mea exact sub tâmpla stângă fiara te izbea de uși te izbea și de lumină de lumina abia pâlpâită a lunii și te îndesa icnind într-o sticlă de plastic de doi litri ca apoi să te arunce spre țărm din mijlocul furtunii ca semn că Al a murit murise și Pic murise și poc și Fiara e de acum stăpână în lume, ce am făcut?