Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?

cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
în care două gospodine borțoase
dansau cu foc rock and roll pe masă

orașul meu
avea nervii întinși la maxim
străzile alunecoase
mărșăluiau de zor și nervoase
de-a lungul trupului tău bolnav
uite cum umpli
aerul încăperii cu cer
cu toate că sufletele acoperișurilor electrizate
se amestecau în grabă cu o armată
de îngeri sau de soldații stingheri
și noi visăm mereu în visul nostru
că visăm

cineva ți-a smuls umbra
de sub roata mașinii poate mult prea devreme
și nu era Dumnezeu
era doar o frântură de soartă
în care eu te așteptam de o veșnicie în poartă
iar gândul îmi fugea mereu
spre o altă fereastră
vizavi o salvare bolnavă rău
cu o roată fosforescentă și spartă

doar taumaturgul mai privea umil dintr-o glastră

2 comentarii la „Recviem pentru o roată”

  1. „era doar o fărâmă de soartă
    în care gospodinele borțoase
    dansau cu foc rock and roll pe masă”
    Atât de sugestive și plastice imaginile din acceste versuri și nu numai…
    Citesc și mă minunez, felicitări din toată inima!

  2. Nu, eu zic să nu o schimbi – e prea desăvârșită prima versiune!
    Folosește versurile acestea noi pentru un alt poem, vezi tu, dar recviemul lasă-l așa cum a fost, asta e părerea mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *