Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?
cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
în care două gospodine borțoase
dansau cu foc rock and roll pe masă

orașul meu avea nervii întinși la maxim
străzile alunecoase
mărșăluiau de zor și nervoase
de-a lungul trupului tău bolnav
uite cum umpleai aerul încăperii cu cer
și cum te mângâiam încet pe tâmplă
carnea îți sfârâia neîmblânzită sângele îți țâșnea pe nări
și cum sufletele acoperișurilor
stăteau noaptea la pândă
împreună cu o hoardă de îngeri
și noi visăm mereu în visul nostru
că visăm

cineva ți-a smuls umbra
de sub roata mașinii poate mult prea devreme
și nu era Dumnezeu
era doar o frântură de soartă
în care eu te așteptam de o veșnicie în poartă
iar gândul îmi fugea mereu

Categorii
2 Comments
  1. andrei pavel

    „era doar o fărâmă de soartă
    în care gospodinele borțoase
    dansau cu foc rock and roll pe masă”
    Atât de sugestive și plastice imaginile din acceste versuri și nu numai…
    Citesc și mă minunez, felicitări din toată inima!

  2. Camelia Zrain

    Nu, eu zic să nu o schimbi – e prea desăvârșită prima versiune!
    Folosește versurile acestea noi pentru un alt poem, vezi tu, dar recviemul lasă-l așa cum a fost, asta e părerea mea

0 Pings & Trackbacks
0 Pings & Trackbacks

Lasă un răspuns