rostogoliri

în ochii tăi femeie ca la orice femeie
se simte prezența îngerului
doar ești zămislită dintr-o coastă
a lui Adam
creat la rândul lui după chipul
și asemănarea lui Dumnezeu
hărăzită să ai vlăstare
tu și Satan

cineva mi-a spus
că în inima ta în formă de frunze
e o amprentă divină și o copită de drac
ştiam şi eu doar ce locuisem acolo
le ţineai undeva într-un colţ
sub ele mai erau câteva fire de busuioc
și o lacrimă mare

fruntea ta pierdută în umbră
e parte a misterului
ca şi cum toate secretele lumii
s-au adunat în ea
în schimb
ceea ce nu îndrăzneai să crezi
adevărata semnificație a morții
era sub pleoapele tale
mai adunai sub ele pământ
să nu-ţi piară rădăcinile în aer

ai putea să te loveşti cu capul de pereţi
până când zgomotul izbiturilor
ar suna a clopot
să stăm la priveghi

e vifor şi îmi şuieră vântul în oase
ca şi cum cineva ar cânta la ele
ca la o orgă spartă

din locurile acelea
unde îngerii dispar pe neaşteptate
niciodată nu am luat lumină
doar pocăinţă întuneric și moarte
după care îmi tăiam
de fiecare dată câte un deget
și-l prindeam la gât cu o ață

de cele mai multe ori
îmi potriveam ceasul
după durerea din coastă
scoteam braţul afară din viață
şi îl lăsam să atârne de aer
până amorţea
se înverzea de atâta nemişcare
iar doctorul era nevoit să-l ciuntească
mai întâi de la încheietură
apoi de la cot şi în sfârşit de la umăr
după care mă înveleam cu ceară
şi adormeam
ca să-mi crească aripă mare
în somn

Categorii

Lasă un răspuns