Rostogoliri

în ochii tăi femeie
ca la oricare femeie
se simte prezența îngerului
dar și prezența a altceva
a altcuiva
că doar ești zămislită
dintr-o coastă a lui Adam
creat la rândul lui după chipul
și asemănarea lui Dumnezeu
uf, tu femeie femeie
hărăzită să ai vlăstare
hărăzită și tu și Satan

cineva mi-a spus
că în inima ta
în formă de frunze
e o amprentă divină
și o copită de drac
ştiam şi eu
doar ce locuisem acolo
le țineai undeva într-un colţ
sub ele mai erau câteva
fire de busuioc
și o lacrimă mare

fruntea ta pierdută
fruntea ta umedă și cruntă
e parte a misterului
ca şi cum toate secretele lumii
s-ar fi adunat în ea
în schimb
ceea ce nu îndrăzneai să crezi
adevărata semnificație a morții
era sub pleoapele tale
mai adunai sub ele pământ
să nu cumva să-ţi piară
rădăcinile în aer

ai putea să te lovești
cu capul de pereți
până când zgomotul izbiturilor
ar suna a clopot
să stăm la priveghi
parcă te aud

e vifor și iarnă
la mine în casă
şi-mi suflă vântul în oase
ca şi cum cineva
ar cânta la ele
ca la o orgă spartă

din locurile acelea
unde îngerii
dispar pe neașteptate
niciodată nu am luat lumină
am luat doar pocăință
am luat și întuneric și moarte
după care îmi tăiam
de fiecare dată un deget
pe care îl prindeam
la gât
cu o ață

de cele mai multe ori
îmi potriveam ceasul
după durerea din coaste
scoteam brațul
afară din viață
şi îl lăsam să atârne de aer
până amorțea
și se înverzea
de atâta nemișcare
iar doctorul era nevoit
să-l ciuntească
mai întâi de la încheietură
apoi de la cot
şi în sfârşit de la viață
după care mă înveleam cu ceară
şi adormeam
și visa de fiecare dată
că o să-mi crească
aripă mare și neagră
în somn