Lună: iulie 2019

Femeia din vis

te visam deși nu mai știu dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o biată iluzie pierdută pe holurile spitalului municipal

uruiau roțile dințate din ceasul de aramă și cuc un zgomot de trecerea timpului doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul meu cu femeia lățită pe retină ceasul măcina cinic sărutul ce abia stă să vină mă arunc în tine femeie să mor să mă nasc să mă păzesc de frica din mine și tu picurai peste mine lumină din degetele tale subțiri

cu … (Citește mai departe)

Povestea Anei

Într-o noapte Ana s-a desprins din zidul mănăstirii şi a început să urce muntele Făgăraşului spre Fereastra Zmeilor. Se spunea că acolo este un fel de poartă, unii spun că este o fereastră, de aceea îi spun locului Fereastra Zmeilor. Se mai spune că această poartă poate fi deschisă numai cu Floarea – Reginei, dar nu orice floare, doar floarea care scânteiază în noaptea de Sânziene fix la miezul nopţii şi că este păzită de o ursoaică bătrână, mai bătrână decât muntele, oarbă, surdă şi sură. Dacă reuşeşti să deschizi poarta vei da peste un altar din … (Citește mai departe)

Nălucitură mecanică

și unde singurătatea, nu-i așa
atârnă de picioare grea
încărcată de rod
și unde nebunii cu ochii sticloși
o rod pe dinăuntru
ca un cancer sinistru urât și bubos
și unde noi
niște biete nălucituri mecanice
mărșăluim abulic între pereți

m-ai obligat să mă reinventez
într-o arătare ciudată
o combinație
dintre un mort viu
sau un viu mort
și o creatură abstractă

pe deasupra noastră
se roteau păsări cu două cocoașe
în cercuri deșarte
nu știu de ce dar voiau să mă izbească
în piept cu o piatră
măiastră

azi noapte am legat luna cu sârmă
să … (Citește mai departe)

Străinul

într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram un copil nevinovat
și era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și o ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă e aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
și umbre lungi bântuiau de zor
dudul din fața casei lângă fântână la geam
deodată câinele a început să urle să latre
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am … (Citește mai departe)

Împăratul ceții

e atât de minunat
să desenăm cu creta
pe pereții spitalului
chipuri de îngeri
și ele zidurile să se destrame
să cadă brusc
din înalt
rostogolindu-se în mare

apoi toți bolnavii
să ne încolonăm pe faleză
cu asistenta șefă în frunte
și să ne pierdem
unul câte unul
în umbre

în fiecare noapte
ne întoarcem toți
în locul unde a fost
cândva spitalul
ne ținem de mână
și așteptăm să ni se dea
tramadolul
și un pahar cu apă



(Citește mai departe)
Scroll to Top