Category Archives: Poemele săptămânii uitate

  • Un altfel de singurătate

    0 Comments

    parcă prea de tineri îmi mor prietenii
    la moartea mea
    nici nu mai am pe cine să chem
    să stăm de vorbă un ceas întreg
    în geana de lumină de sub cruci

    bate vântul crunt printre noi
    înghesuindu-ne sub lună
    ce umbre grele paşi târşiţi
    trec zilnic peste urmă

    vin cucii să-mi cosească grâul
    crescut sălbatic printre pruni
    rugina coasei se ridică
    nori roşii peste … (Citește mai departe)

  • Dincolo

    1 Comment

    se mai aud din când în când
    paşii târşiţi pe nisipul
    pustiului bântuit de îngeri
    timpul scurs din trup
    ca dintr-o clepsidră

    crucificaţi acest trup
    crucificaţi acest trup de albastru
    trup plăpând
    mă tot îndemn și strig la voi
    chiar și în adânc de fluture
    sunt om îți spun
    mai bine privește vântul
    cum netezeşte depărtările
    puse de noi între noi
    și cum continuăm
    să … (Citește mai departe)

  • Facerea lumii

    0 Comments


    – creaţie dumnezeiască –

    Dumnezeu, se spune,
    nu a avut simţul umorului
    s-a născut mai întâi pe el,
    din plictiseală,
    într-o duminică de vară,
    când soarele stătea-n crucea zilei
    în echer, elohim
    nu ştiu cât timp i-a trebuit
    să-nveţe să folosească braţele
    că repede a făcut cerul
    îl înghesuia din toate părţile nimicul ăsta,
    căci peste tot şi toate
    exista doar un mare nimic
    un … (Citește mai departe)

  • Poetul poemelor din săptămâna uitată

    0 Comments

    „Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a … (Citește mai departe)

  • Gândacul Vasile

    0 Comments

    Anul trecut, în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foşgăiau pe pereţi, unul dintre ei atrăgea atenţia, era mai leneş, mai încet.. Stătea sprijinit în antene şi visa, uneori recitam amândoi poeme de amor, alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi. Era un gândac molcom, gândac moldovenesc, rânjind după antene. L-am … (Citește mai departe)

  • Împăratul ceții

    2 Comments

    e atât de minunat
    să desenăm cu creta
    pe pereții spitalului
    chipuri de îngeri
    și ele zidurile să se destrame
    să cadă brusc
    din înalt
    rostogolindu-se în mare

    apoi toți bolnavii
    să ne încolonăm pe faleză
    cu asistenta șefă în frunte
    și să ne pierdem
    unul câte unul
    în umbre

    în fiecare noapte
    ne întoarcem toți
    în locul unde a fost
    cândva spitalul
    ne ținem … (Citește mai departe)