Category Archives: Poemele săptămânii uitate

  • Dincolo

    1 Comment

    se mai aud din când în când
    paşii târşiţi pe nisipul
    pustiului bântuit de îngeri
    timpul scurs din trup
    ca dintr-o clepsidră

    crucificaţi acest trup
    crucificaţi acest trup de albastru
    trup plăpând
    mă tot îndemn și strig la voi
    chiar și în adânc de fluture
    sunt om îți spun
    mai bine privește vântul
    cum netezeşte depărtările
    puse de noi între noi
    și cum continuăm
    să … (Citește mai departe)

  • Facerea lumii

    0 Comments


    – creaţie dumnezeiască –

    Dumnezeu, se spune,
    nu a avut simţul umorului
    s-a născut mai întâi pe el,
    din plictiseală,
    într-o duminică de vară,
    când soarele stătea-n crucea zilei
    în echer, elohim
    nu ştiu cât timp i-a trebuit
    să-nveţe să folosească braţele
    că repede a făcut cerul
    îl înghesuia din toate părţile nimicul ăsta,
    căci peste tot şi toate
    exista doar un mare nimic
    un … (Citește mai departe)

  • Poetul poemelor din săptămâna uitată

    0 Comments

    „Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a … (Citește mai departe)

  • Gândacul Vasile

    0 Comments

    Anul trecut, în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foşgăiau pe pereţi, unul dintre ei atrăgea atenţia, era mai leneş, mai încet.. Stătea sprijinit în antene şi visa, uneori recitam amândoi poeme de amor, alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi. Era un gândac molcom, gândac moldovenesc, rânjind după antene. L-am … (Citește mai departe)

  • Împăratul ceții

    2 Comments

    e atât de minunat
    să desenăm cu creta
    pe pereții spitalului
    chipuri de îngeri
    și ele zidurile să se destrame
    să cadă brusc
    din înalt
    rostogolindu-se în mare

    apoi toți bolnavii
    să ne încolonăm pe faleză
    cu asistenta șefă în frunte
    și să ne pierdem
    unul câte unul
    în umbre

    în fiecare noapte
    ne întoarcem toți
    în locul unde a fost
    cândva spitalul
    ne ținem … (Citește mai departe)

  • Gând pervers cu o maseuză și bărbatul blond

    2 Comments

    tristeţea zilei apoi nimicul din noi
    eu stând pe balcon
    ca în fiecare dimineaţă
    cu soarele în ochi
    iar în salonul unu
    maseuza îşi plimbă mâinile uşor
    pe gambele pe tălpile bărbatului blond
    paralizat pe viață
    de la mijloc în jos

    maseuza e planturoasă
    are coapsele lungi
    prin halatul alb străveziu
    se ghicesc sânii obraznici
    cu sfârcuri rozalii
    iar mâinile îi urcă şerpuind tot mai … (Citește mai departe)

  • Gând subscris

    0 Comments

    câtă durere e adunată în mine
    câte lacrimi vor şiroi în ochi străini
    câtă iarnă va fi în cer
    doamne câtă tristeţe şi jale e
    la mine în suflet

    sărută-mi picioarele iubito
    şi nu mă plânge, m-am dus
    poate aşa o fi mai bine
    poate aşa a fost scris
    hai înnoadă-mi aripa frântă
    şi du-mă acasă
    pe-o coamă de vânt

    la mine-n cer e frig … (Citește mai departe)

  • Gând a nedumerire în roz

    0 Comments

    într-o noapte aici la spital
    cineva
    mi-a lipit pe ochiul drept
    o folie străvezie şi roz
    e drept că nu prea mai pot
    să deschid ochiul
    dar încă nu mă deranjează

    în fața spitalului au răsărit din senin
    câteva cruci
    doi doctori şi o asistentă bătrână
    au început să caute
    pe plajă printre scoicile sparte
    în nisip printre pietrele colorate
    semințe de îngeri
    pe care … (Citește mai departe)

  • Urletul lupului adormit

    0 Comments

    azi nu mă mai locuiesc
    am refuzat deja
    aşternutul din frunzele
    arse de brumă
    precum şi cochilia de melc reformat
    spoită cu trafaletul în alb
    și refuz să mă mai ţii în braţe
    e dreptul meu să cad
    de la înălţimea singurului vis
    dormit până la capăt

    nu am înţeles niciodată de ce
    tot timpul tău mă împingeai de la spate
    pe şina de gheaţă … (Citește mai departe)

  • Gând de dimineaţă în spital

    0 Comments

    în fiecare dimineaţă
    stau în faţa gemului murdar
    pe un scaun
    în fiecare an în spital
    dimineţile sunt deosebite
    sunt cumva pline de har

    soarele se chinuia să răzbată
    prin geam
    iar razele lui abia de reușesc
    să îmi încălzească faţa
    ceva mai târziu
    îmi va mângâia tandru
    durerea și frica din oase

    priveam pietrele
    și stabilopozii stingheri
    rezemaţi cu-n umăr de mare
    valurile se … (Citește mai departe)