• Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Păsări rude

    unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile și cum îți sfâșie amintirea și plânsul mereu îmi îmi va fi dor de tine și primăvara uite nu mai vine cum tremură carnea în răni ca niște felinare de fum și cât de frig se face focul nostru înghețat păstrat în lampioane verzi și casele cum se revoltă în zborul lor ca niște avioane huruind de zor din acoperișuri și din hornuri și din ferestre se mai aud în noi cântece și suspine de nuntă cântate de un pianist miop și o cântăreață încremenită într-un cub de gheață privirea ta oblică și mută cad în genunchi îți cuprind picioarele ude adio adio se…

  • Proză

    Poetul și floarea – povestire

    Deși nu sunt convins că o să mă credeți, vreau totuși să știți că ceea ce vă voi povesti aici este adevărat, punct. Poate o să ziceți că amintirile mele s-au estompat sau că este normal ca supranaturalul să deformeze un creier ca al meu sau ca ale a celor din sat. Cum normal mi se pare că o să credeți că vor fi false atât lumina dar și tristețea celor ce vor urma să fie povestite. Orice e posibil, dar atât de puternică a fost întâmplarea cu Poetul din clopotnița noastră, încât mintea mea este acum ca un disc din vinilin presat la Electrecord. Dar puteți să vă convingeţi…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Nebunul frumos din amintirea noastră

    L-am crezut mai întâi nebun acolo un aiurit pe jumătate frumos pe jumătate cuminte umbla aşa prin lume cu felinarul aprins şi noaptea şi ziua la vânătoare de vise mai întâi le puşca apoi se așeza lejer în fotoliu și le privea şi ceaţa mereu era ceaţă când vâna şi ceaţa îi umplea ochii apoi îi intra pe o nară în suflet și se umfla ca un balon se făcea dimineaţă sau se făcea noapte și lua de la capăt vânătoarea lui zvăpăiată între timp am învățat despre ceaţa de noapte că e mult mai rea decât restul de ceaţă se lipea de tine de trebuia să te scuturi cel…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    La o ţigară agăţat de zare

    M-au internat acum mulți ani în spitalul municipal și de atunci sunt schingiuit de boală în unicul pat din camera cu gust amar și oarbă sunt fără de alinare și veşnic în păcat abia de câte-o moarte îmi mai întrerupe catalepsia în rest mai tot timpul o pasăre de fier îmi soarbe lumina mai levitează în somn zâmbind o asistentă blondă și-atât uite cum tresar a spaimă şi cum mă plâng cu murmur de buze chinuite de tâmplă sfâşiată spectacolul lugubru abia ce stă să-nceapă ce lungi litanii îmi spui acum la asfinţit şi prunii albi şi puri în carne mi-au înflorit ce bine-mi e acum când moartea-i moartă abia…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Ai fi putut…

    Ai fi putut să-mi fii femeie pe veci şi dor să porţi în pântec ai fi putut să fii fluture sinucigaş ai fi murit albastru din noi să ştii va rămâne doar vina și atât am vrut să te întreb câţi paşi trebuie frânți să te uit dar nu am putut îţi aduci aminte cât de înalt zburam cât mir și foc ni s-a prelins pe oase cât plâns am tânguit în noi şi câte altare am cioplit cu lacrimile noastre? în fiecare zi îți otrăveam buzele cu săruturi sărate și străine tu îmi smulgeai pană cu pană aripa mea de vină în șarpe m-am prefăcut și am desenat degrabă…

  • Blog

    Cocoșul a cântat spre apus

           Cineva a spus: „Să știi cum să faci sex cu o femeie este o artă pe care cartea te va ajuta să o pătrunzi.” Pe femeie.         Cum astăzi este 1 aprilie e bună de păcăleală chestia cum că aș fi scris deja un roman. Totuși pentru a nu mă înjura prea tare vă propun să downloadați mai multe cărți, începând cu Platon sau Soren Kirkegaard până la Ghidul amantului perfect, neapărat trecând și prin Marchizul de Sade, libertinul absolut:   Platon – Opere complete Vol 1; Platon – Opere complete Vol 2; Soren Kirkegaard – Frica și cutremur; Sade Marchizul de Justine; Știința…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Nichita

    chipul tău este acum doar os peste tine s-a așternut cenușa uitării s-a aşternut peste moarte și e multă răzvrătire în cetate de prea mult timp nu se mai aude râsul tău …plânsul cred că te-ai pierdut în cer printre inocenții blonzi la nașterea ta un înger a plâns un altul a pus deoparte un cub pe care avea să ți-l dea puțin mai târziu pe care mulți au vrut să-l ciobească acum știm că nimic nu ai iubit mai mult decât poezia și cuvintele limbii noastre aşezate de tine temeinic în matcă pe care ai zidit-o cu sânge cu trudă și moarte poate pe Dora ai iubit-o la fel…

  • Fără categorie

    Poem bramburit tăiat în felii

    – experiment în două părți inegale despre viața feliată Julien – I după-amiaza îmi plăcea să mă tolănesc pe iarbă cu viața îndreptată spre sud mereu mi se părea că e mai cald așa că e și mai mult soare și mă holbam la tine până-mi înverzeau ochii și-mi creșteau muguri pe lobi spre seară turnam în mine printr-o pâlnie de plastic maro gândurile versurile îngânate și tot ce mustea a salivă greoi strânse din iarbă ori stoarse de sub unghii lăptos îți mai aduci aminte cum defilai pe holuri la braț cu asistentele bătrâne din schimbul trei și cum înfigeam o seringă în patul de fier? apoi venea asistenta…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Îmbrățișarea

    „Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/ Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi Unul asupra altuia/ Cu cugetele Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (Descântec de dragoste)   îmbrățișați suntem o parte de divinitate o fărâmă din carnea lui Dumnezeu de fiecare dată ne înălțăm pătimași până când ni se termină aerul și ne sufocăm de cele mai multe ori ne minunăm și ne dezbrăcăm cuminți de aripi le așezăm cu grijă într-o carte după care desenăm în suflet…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Gând de dimineaţă în spital și călătoriile care îți umplu noaptea

    în fiecare dimineaţă stau în faţa gemului murdar pe un scaun aici în spital dimineţile sunt deosebite și pline de har soarele se chinuia să răzbată prin geam întunericul din miezul zilei ca un ciob afumat iar razele lui abia de reușesc să îmi încălzească faţa ceva mai târziu îmi va mângâia tandru durerea frica și soarta apoi voi rostogoli pe sub paturi ziua de ieri spre nicăieri priveam stabilopozii stingheri rezemaţi cu-n umăr de mare valurile se spărgeau și se transforma în cristale rare mai știi cum fulgerau pescăruşii zarea netulburată și cum marea mă lovea cu țipăt în tâmplă și o despica în fiecare dimineaţă privesc cu atâta…

Scroll Up Scroll Up