Poezie

Cumva ucigaş de zei neîmplinit

Publicat pe

abia ce m-am trezit îţi mai aduci aminte cum îţi spuneam că nu e vis că existăm că numai suntem triști și cum ne însufleţeam brusc două mingi de foc lovindu-ne de tâmpla cerului ca de un zid deja totul ne este permis cu noi se începe cu noi sfârşim suntem exact ceea ce vrem ceea ce ştim ce iubim ce murim deopotrivă şi unde zeii au pierit de mult ucişi striviţi cu nepăsare în somnul lor în timpul nostru cineva îmi spunea că femeile singure râd noaptea în somn scrâşnit bărbăţii singuri devin lumânări resemnaţi prin suferinţă tulburi neîmpliniţi pe umeri au cerul în suflet moartea şi miros a ger a frig despre noi […]

Poezie

Septembrie, tu…

Publicat pe

alergam pe miriști în sus cu tălpile goale tot o rană nu te uita îți zic deja nu mai știu cum se pășește sau drumul cum mă poartă dus nu știu de ce din mine nu mai răsar fântâni nici lacrimi nici țipăt nimic doar tăceri durute o liniște multicoloră priviri în urmă peste umăr priviri cum strălucesc doi crini de cumpărat la patul meu cobor a oboseală în albul lor în vrie și multă uluială în mine am adormit copil naiv cu ţâţă-n gură ținând în brațe o lampă cu fitil și-o bomboană cu fistic spațiul trosnește lung în zori a plictiseală gândurile se tot strâng ca într-o catedrală structura mea de aripă ciudat […]

Poezie

Du-te-vino

Publicat pe

el e cel care îți va vinde funia înainte să te spânzure cu ea îmi zici cine te întreb și nu-mi răspunzi bine ai venit pe pământ i-a și tu un loc în lume și ai grijă nu te îndepărta prea mult îți va veni rândul curând să urci pe cruce ca într-un prun cel mai bine ar fi să locuiești în același trup cu mine îmi mai strecori subțire printre dinți și te locuiesc singur ca un cuc te sperii că plouă și ne ascundem în somnul oglinzilor ca într-un vis urât și plouă într-una de atunci plouă și tună   Share

Poezie

Iarna din noi

Publicat pe

abia de se subţiase cerul când iarna s-a prăvălit cu zgomot peste noi parşiv subtil dinspre nori tiptil şi întunericul a înghiţit toată lumina pe străzi numai noapte şi viscol și ger în astfel de vremuri noi bărbaţii din sat ne strângeam repede sub lună purtam de secole crivăţul în sânge când noi păşeam în iarnă soldăţeşte încremeneau clepsidrele păsările îşi frângeau zborul fulgerate pomii îşi piteau verdele adânc în tulpină şi ne făceam frig fiară sau vină tu aveai iernile lipite pe frunte puţin deasupra sprâncenelor ca nişte brazde adânci, ierni aspre câteodată îmi luai mâna şi o aşezai pe sânul tău stâng şi mă cuprindea o căldură bună nebună la dracu stinge-i lumina […]

Poezie

Recul

Publicat pe

de un timp mă locuiesc pe dinăuntru pe dinafară sunt gol port doar o pâlnie de tablă pe cap și sandale în picioare din când în când îți scriu câte o scrisoare sau un poem și atunci mă apuc cu mâinile de cer și mă dau huţa huţa sau smulg știrul crescut stingher pe coapsa mea stângă bântuită de boală de fier vorbesc mai tot timpul cu tine în somn și când te gândești că eu sunt vântul blocat în livezi doar aura încă vie îmi amintește că am fost cândva zeu bolborosesc cuvinte neclare ca pe un rit ca pe o vrajă de seară cu fruntea sprijinită indecent de sticlă sau pahare goale   […]

Poezie

Mirare

Publicat pe

de cum m-ai văzut sufletul tău s-a înroșit stăteai chircită sub vânt și doar suspinai a înserare atât de stingheră îmi păreai și străină în încăperea mare casa ta pereții tăi zugrăviți cu rolul și un pian rătăcit pe holul strâmt întunericit pe ulița mare toate tramvaiele se abat sub pământ unde ne duce drumul crunt pe fiecare de cum te-am văzut sufletul meu s-a înroșit… știai că abia așteptam ziua de pensie să-ți cumpăr o floare?   Share

Poezie

Împăratul ceții

Publicat pe

e atât de minunat să desenăm cu creta pe pereții spitalului chipuri de îngeri și ele zidurile să se destrame să cadă brusc rostogolindu-se în mare apoi toți bolnavii să ne încolonăm pe faleză cu asistenta șefă în frunte și să ne pierdem în ceață în umbre în fiecare noapte ne întoarcem cu toții în locul unde a fost spitalul ne ținem de mână și așteptăm să ni se dea fiecăruia tramadolul   Share

Poezie

Gnoză

Publicat pe

poate îmi scrii și mie o poezie, îți zic una mică, mică, mică acolo un te iubesc și neapărat un dinte mai degrabă îți cânt la pian îmi zici și tu să bați toba ca pe o tinichea până când i se umflă o gâlmă inestetică îți aprinzi o țigară și taci sufletul tău ca o casă fără ferestre în care cineva mă silește să dorm și unde nu vine nimeni să bată la ușă sufletul meu un maidan bântuit unde pasc două capre și o gâscă știu sigur chiar că are elice și care în fiecare dimineață se învârte un pic cât să nu se usuce   Share

Poezie

Excizare

Publicat pe

cuvintele ieșeau dintre rânduri și se luminau ori de-al dracului întunecau foaia așa degeaba beznă se făcea lumea ca smoala apoi se amestecau se dădeau dea dura până când deveneam noi doar unul până respiram cu aceeași gură și priveam cu aceeași ochi același chip în oglindă până amețeam sau până când ne creștea iarba pe tâmplă sau respirația ne umezea ochii decent mă așteaptă gara pentru ultimul drum către casă impiegatul trage sirena știe că sunt gata pășesc spre peron cu tălpile goale zdrelite de pietre cu crucea șiroind pe umeri pe spinare în ochi cineva îmi spune că nu sunt eu cel de pe peron că m-am uitat în spital într-un colț de […]

Poezie

Anatomie provincială

Publicat pe

„Am să-ți spun bună seara, deși va fi zi” Ca un fum de ţigară, sufletul – Adrian Păunescu oare ce mașinărie infernală ticăie în oasele mele? în suflet știu sigur am un pendul el mă ajută să țin ritmul atâtea îndrăgostiri pe cuvânt atâtea nopți pierdute în vânt atâtea și atâtea și câte vor mai fi un organ important este poetul organ social doar nu ați crezut… doamne ferește doar poeții militanți sunt importanți numai acei poeți care se zbat ca ziua de azi să fie ziua de ieri și vinul gratis la fel de importanți mi se par și morții morții din neam cum și mai importantă mi se pare posibilitatea de a crea […]