NATIONAL POETRY COMPETITION 2026 – MAREA BRITANIE
Concurs internațional de poezie în limba engleză – CU TAXĂ DE PARTICIPARE Termen-limită: 31 octombrie 2026 The Poetry Society (Marea Britanie) organizează ediția 2026 a prestigiosului concurs National Poetry Competition, deschis poeților din întreaga lume, indiferent de naționalitate sau de experiența literară. Organizat anual din 1978, concursul se numără printre cele mai importante competiții internaționale dedicate poeziei inedite în limba engleză. 1. Cine poate participa? Concursul este deschis tuturor persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani la data înscrierii. Pot participa inclusiv poeții din România, fără obligația de a locui în Marea Britanie sau de a fi membri ai The Poetry Society. Nu există o limită a numărului…
Un oraș în care morții nu vor muri niciodată
Cronica unui cititor obișnuit Eter, Horia Gârbea, Editura Neuma, 2026 Nu știu cine le conferă unor critici literari autoritatea de a pronunța verdicte și nici în numele cui o fac. Nu știu nici cum ajung la tribuna unei publicații precum România literară, care ar fi trebuit să fie revista-fanion a Uniunii Scriitorilor, mai ales că nu trăiește din banii produși. Există romane care își invită cititorul să urmărească o poveste și romane care îl invită să pătrundă într-o lume anume construită pentru el. Cele dintâi vor ca prin puterea întâmplărilor să-l țină aproape și dacă se poate cu sufletul la gură; celelalte, prin capacitatea de a ne…
Azi, critica literară a devenit un act administrativ și la ei, nu numai la noi!
Notă: Articolul pornește de la controversa provocată de eseul „The Cult of the Noble Amateur” („Cultul amatorului nobil”), semnat de poeta și criticul literar Rebecca Watts și publicat în revista britanică PN Review, nr. 239, ianuarie–februarie 2018. Eseul poate fi consultat pe site-ul revistei, www.pnreview.co.uk. Disputa privind criteriile de evaluare a poeziei populare a revenit în atenție odată cu spectacolele „The Worst Poets Club”, programate în octombrie 2026 la Londra și Edinburgh, cu participarea poetelor Hollie McNish, Nikita Gill, Donna Ashworth și Len Pennie. Cele patru autoare nu au făcut obiectul unei singure condamnări critice colective; clubul lor reunește, sub un nume autoironic, experiențe diferite de contestare literară. În…
Fără scriitori, rafturile de la Frankfurt ar rămâne goale
Despre dreptul scriitorilor de a decide cum este reprezentată literatura română la Târgul de Carte de la Frankfurt 2028 România se pregătește să participe, în 2028, în calitate de țară invitată de onoare la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt. Este o oportunitate culturală importantă, poate una dintre cele mai importante pentru literatura română din ultimele decenii. Tocmai de aceea, pregătirea acestui eveniment nu trebuie să rămână exclusiv în seama administrației culturale, indiferent cât de competentă ar fi aceasta. În jurul organizării participării României au apărut deja întrebări, nemulțumiri și luări de poziție, există un adevăr atât de simplu, încât riscă să fie trecut cu vederea: fără rezultatul muncii…
Eminescu, sau imposibilitatea de a scrie altfel
Considerații despre valoarea poeziei eminesciene, pornind de la opt întrebări privind locul ei în literatura română Există poeți pe care îi admirăm pentru ceea ce au scris și poeți în fața cărora ne întrebăm cum a fost posibil să scrie ceea ce au scris. Mihai Eminescu aparține celei de-a doua categorii. În cazul lui, admirația nu se naște numai din frumusețea versurilor, din muzicalitatea lor ori din profunzimea ideilor, ci și din sentimentul că anumite poeme au atins o formă de desăvârșire căreia nu i se mai poate adăuga și din care nu se mai poate elimina nimic. Din această perspectivă, îl consider pe Eminescu, de departe, cel mai…
Anne Carson sau dreptul poeziei de a fi imposibilă
Dar și despre un proiect abandonat cu trei poeme cât trei romane, o grădină cu pruni și o întâlnire literară neașteptată. Am descoperit-o pe Anne Carson la începutul anului 2023, într-o perioadă în care începusem o cercetare pe internet, mă pregăteam să comit unul dintre cele mai extravagante (ziceam eu) experimente literare ale vieții mele: o trilogie alcătuită din trei poeme în proză, fiecare de dimensiunea unui roman; Nașterea, grădina cu pruni și moartea. O viață întreagă, de la primul țipăt al copilului născut într-o căruță până la ultima tăcere a omului. Îmi propusesem și deja scrisesem vreo 60 de pagini cu fraze lungi, foarte lungi, de-a dreptul monstruoase uneori,…
Epifanie sau revelația lui Sisif
Ajuns aproape de vârf, Sisif s-a oprit și și-a desprins încet palmele de pe piatră apoi a privit-o cum s-a rostogolit până la poalele dealului – a rămas așa țintuit cu mâinile goale și cu privirea lipită de zare, e pentru prima dată când nu mai urcă și tot pentru prima dată și-a ascultat respirația: am înțeles își zice împlinirea nu înseamnă să împing piatra până ajung în vârf, ci abia atunci când uiți că piatra există. Soarele apune și piatra începe să urce singură dealul.
Povestea dragonului uitat în grădină
În grădină doarme un dragon, nu era mare, era așa cam cât un câine și avea ochii căprui. Le povestea prunilor care voiau să-l asculte cum că ar fi plecat demult doar că într-o noapte în timp ce dormea eu am ridicat un gard. I-am zis că am înălțat gardul pentru flori fiindcă voiau tot timpul să fugă și a zâmbit. Azi noapte a fost lună plină cum nu puteam să dorm am ieșit în grădină și am văzut la miezul nopții cum florile s-au transformat deodată toate în dragoni de lumină. Uite ce aripi mari au – la prima bătaie de aripă s-a făcut ziuă.
Locatarul umbrei
De dimineață am fost anunțat de la biroul primarului că s-a împlinit un an de când în interiorul umbrei mele a fost plantat pe furiș un funcționar mic dar destoinic și pentru că acesta s-a acomodat perfect de acum îmi va locui definitiv umbra și unde își va ocupa timpul de funcționar ștergând praful de pe gândurile mele iar în timpul rămas liber va scrie poezii pentru gazeta literară a satului. Încă de la început micuțul funcționar s-a dovedit a fi un locatar incomod, care printre altele s-a plâns că visul meu să zbor consumă prea mult oxigen și că pentru a preveni încălzirea globală ar trebui să facem toți…
Anatomia desprinderii: Răni, exil și regăsire în „Scrisori către Sofie”
În peisajul literar contemporan, Scrisori către Sofie, cartea de debut a prozatoarei Camelia Zrain, se impune ca o carte-confesiune de o sinceritate poetică rară, o veritabilă elegie a vulnerabilității în care introspecția devine formă de supraviețuire. Depășind granițele unei simple narațiuni, volumul se configurează ca o călătorie inițiatică prin straturile adânci ale memoriei, ale feminității și ale traumelor interiorizate. Fiecare fragment se transformă într-o oglindă a dualității — între ceea ce suntem și ceea ce credem că suntem, între realitate și proiecție — invitând cititorul să pășească într-un labirint afectiv unde iubirea nu este întotdeauna salvare, ci adesea provocare, confuzie și dezrădăcinare. Rădăcinile și baobabii traumei transgeneraționale Prologul psihedelic…
Petre Ioan Crețu
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
