Poemul tăcerii
Am fost condamnat să nu mai vorbesc și nici să nu mai scriu, mi s-au tăiat în Piața Publică, mai întâi brațele apoi limba și asta pentru că poemele mele au cucerit, pe rând, toate limbile existente pe Pământ. Azi tac și nici să scriu nu mai pot, dar poemele, poeme sădite în mine de către Dumnezeul poemelor din Cer, poemele îmi țâșnesc prin ochi și ele plutesc și tot plutesc.. printre nori și livezi, iar inimile oamenilor traduc poemele mele în gemete și plâns, în timp ce ochii lor plouă, o ploaie fină ca un fum.
Convorbiri literare cu Mihai Ciobanu
Pe 15 mai am citit poezii în special din volumul Blues pentru un hidrant roz, împreună cu Mihai Ciobanu pe postul de televiziune națională TeleMoldova Plus. Sper să vă placă!
La vie en rose: Emil Lungeanu
Luceafărul de dimineață Nr. 2/2024 Dacă pe o masă de operații se-ntâmplă să vezi o mașină de cusut alături de o umbrelă, chirurgul nu poate fi altul decât Isidore Ducasse Lautreamont. Dacă la o masă dintr-o crâșmă sătească vezi trei tractoriști pălăvrăgind „despre Basho și alte nimicuri” alături de un hidrant roz. reporterul care transmite de la fața locului nu poate fi altul decât Petre Ioan Crețu. Mai rar in ziua de azi asemenea frapante asociații și încrucișări atât de imaginative ca ale poetului Câmpiei în genunchi, de care nu a fost cruțat nici titlul acestui nou volum – Blues pentru un hidrant roz (Neuma. 2023),…
S-ar putea să-ți placă și
Hopa tropa hăis și cea
Gând a nedumerire în roz
Prăbușiri repetate, neputința și amarul de vreme scurs fără rost
Tot Universul într-o singură cîrciumă: Horia Gârbea
România literară nr. 11/2024 L-am întîlnit demult pe poetul Petre Ioan Crețu (cunoscut prin silaba care-i reprodce inițialele: PIC), acum nici măcar nu mai sînt sigur de asta, dar nu mai țin minte aproape nimic despre el și poezia lui. A dispărut din raza vederii mele și a lumii literare timp de vreo 20 de ani în care poate a mai scris, „însă foarte puțin“, cum zice alt poet. Prin 2015, am primit la Poșta redacției a „României literare“ niște texte foarte ciudate, care îmi aminteau de regretatul Cristian Popescu. Păreau trimise din salonul unui balamuc și l-am ironizat cu simpatie pe autor îndemnîndu-l să mai trimită,…
Lansarea cărții „Blues pentru un hidrant roz” – propovedenia mea. Video
Pe 20 martie a.c. la sediul Uniunii Scriitorilor din România, prin bunăvoința domnului Horia Gârbea, președintele Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, a invitaților Evelyne Croitoru, Nicoleta Milea și Emil Lungeanu, distinși scriitori, și nu în ultimul rând a prietenilor și iubitorilor de poezie, care au constituit un public cald și cunoscător, împreuna cu poeta Victoria Milescu ne-am lansat fiecare cărțile, „Rapsodiile soarelui” autoare Victoria Milescu și „Blues pentru un hidrant roz”, poate cea mai bună carte scrisă de mine până acum. În ceea ce urmează vă voi arăta un filmuleț cu ceea ce am fost în stare să bâigui despre acest eveniment, urmând să postez în…
Nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine?
de câte ori ești întrebat de curioși mai ales despre copii despre nevastă sau chiar despre soartă soarta ta de fiecare dată le spui că ești bine și că zbori în fiecare dimineață până la soare și îndărăt că fluturii au tot timpul cuib la tine în stomac și în suflet la subsuori mai ales iar când le spui că e frumos și bine la tine în viață nu-i așa că abia îți mai ții lacrimile și glasul ți se stinge încet și răgușit de plâns? de fericire le spui și închizi grăbit în timp ce telefonul îți arde tâmpla ca un fier înroșit nu-i așa că nimănui nu-i pasă…
Vodca, femeia și cartea
În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de vodcă și sucul de roșii și atât de tare mă îmbăt gospodărește încât călăresc fel de fel de cai pe pereți până într-o seară când plictisit m-am dus la Dumnezeu și i-am zis Doamne ai milă de mine vreau să încerc și eu femeia animalul acela splendid, perfect și electric. În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de femeie și câteva flotări și genuflexiuni să fiu proaspăt și atât de tare mă entuziasmez încât mă arunc pe fereastră de la etajul trei până într-o seară când șontâc șontâc m-am dus la Dumnezeu și i-am zis hai sictir Doamne femeia e o bucurie…
S-ar putea să-ți placă și
Poemul de marți
să murim într-o tandră uimire
Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult
Inima ca un pui de rândunică întârziat
fâl – fâl zboară inima mea către tine tocmai mi s-a smuls din piept și dând din sânge ca din aripi – rogu-te-aș Nichita să mă ierți – a pornit-o razna peste câmpie ca un pui de rândunică întârziat sau ca o zână de septembrie puțin exaltată și belalie
Interferențe sau scrisoare pentru noi de dincolo de moarte
Pe Caisului doi – locul unde sufletele noastre ard două lumânările fără flacără – grădina sălbatică edenul nostru și moarte din fereastră brusc s-au desprins două bufnițe albastre – păsări de fier păsările noastre de noapte brusc salcâmul a izbucnit în flori ziua a plesnit și ea ca un boboc nerăbdător diminețile sunt luminate firav și pătate de brumă amestecate cu întunericul rămas din noaptea toată nedormită într-un târziu ținându-ne de mână am pășit de-odată în viață un nou început P.S. moartea e o domnișoară bătrână și virgină cu baston cu riduri și care ne stinge lumina cu un fâlfâit de aripă sau pur și simplu suflă în lumânările…
S-ar putea să-ți placă și
Priveghi
Mini poeme fără rost unul pe față altul pe dos
Poate și despre mare, dar mai ales despre frigul din noi
Poveste de iarnă și o vară teribilă
când a început povestea noastră țin minte ca acum era într-o miercuri în mijlocul lui decembrie anul trecut și deși venea de peste tot iarnă nu ne era frig mergeam transfigurați pe străzile anoste și aproape pustii ale Bucureștiului ca niciodată așa de cenușiu atunci ți-am vorbit pentru prima dată despre romanul pe care urma să-l scriu un roman psihedelic faustic urmuzian și trist despre problemele și stările unei poete premiate ce coincidență sau poate predestinare ție tocmai îți fusese premiată prima ta carte apoi am vrut să-l scriu ca pe un roman de dragoste și pe ale căror cuvinte să le aștern cu buzele pe sânii tăi pe coapse…
Petre Ioan Crețu
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
