Tot mai rar nopțile mele
în care tot mai rar nopțile mele sunt fulgerate de trupuri fierbinți de femei de fapt nopțile îmi sunt triste tot mai pline de dureri oasele mele se tânguie ca o orgă cu tuburile sparte cântând imnuri roții de lemn și nu mă mai înalță acum suferința ca pe Isus doar mă afundă în mine ca într-un sicriu de plumb te-ai uitat într-o noapte la mine adormită în pat erai beată și aveai cămașa de noapte ridicată până peste cap ți se vedea părul pubian cum înflorea cu gândul la rai adevărul e că sexul cu tine mereu a fost bun ca un zbor libelulă ca o lumină nebună plină…
Poetul poemelor din săptămâna uitată
„Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a apărut numele unui poet necunoscut deasupra a șase poeme pur și simplu surprinzătoare. Aveam să aflu după câteva zile că poetul îmi era cunoscut cel puțin fizic, am dialogat de mai multe ori cu niște ani în urmă, cunoscându-i destul de vag preocupările. Inginer electronist…
Gândacul Vasile
Anul trecut, în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foşgăiau pe pereţi, unul dintre ei atrăgea atenţia, era mai leneş, mai încet.. Stătea sprijinit în antene şi visa, uneori recitam amândoi poeme de amor, alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi. Era un gândac molcom, gândac moldovenesc, rânjind după antene. L-am prins şi aşa a devenit gândacul meu, gândacul Vasile, fără să știu că în curând va deveni cel mai popular dintre toţi gândacii din lume. Mi-a prins bine că m-am împrietenit cu el, ori de cate ori aveam dureri foarte mari venea lângă mine, cred…
Brânza lui Becali pute din ce în ce mai rău
Mi se pare normal dacă ai antrenor principal la echipă secundul secundului. Sunt stelist de 56 de ani, o viață de om, totuși încep să mă bucur că antrenorii refuză să mai fie slugile lui Becali. Antrenorii adevărați. Acel bine făcut Stelei, cu care se tot bate Becali în piept, se transformă în cel mai cumplit coșmar pentru iubitorii echipei Steaua, dar și pentru toți iubitorii de sport din țara asta. Când specimene ca Becali ajung cumva în capul trebii, e jale. Îmi doresc ca Steaua să retrogradeze și flăcăul ăsta, Becali, îmbătrânit urât, să lase echipa. Cum nici dacă ar dispărea nu m-ar deranja acum. Decât ca un parvenit…
Culoarea nu se învață, nu se antrenează, te naști cu ea sau nu
Azi 17 august ora 11, la Muzeul Municipal Călărași, a avut loc vernisajul expoziției de pictură „Explozie de culoare”, cu tablouri semnate de doamna Camelia Zrain. Mi-au atras atenția și mi-au plăcut foarte mult tablourile pictate în manieră cubistă, foarte calde și luminoase și a căror culoare mi-au ostoit sufletul. Foarte interesante mi s-au părut a fii și cele câteva colaje (material textil, foiță de aur, folie de aluminiu, hârtie și vopsea) Tablourile doamnei Camelia Zrain mi-a amintit de Victor Brauner, poate cel mai expresiv reprezentat al avangardismului românesc, aceeași răzvrătire împotriva academismului, amândoi au aceeași manieră de a da frâu liber culori, focuri de artificii, ne încântă, dar…
Mireasă albă
mireasă nenuntită și albă ca în povești de ce te-ai ascuns de ce nu-mi mai ești? vezi tu aici toți pereții sunt din sticlă nimic nu pot să ascund vei vedea vei vedea și alte mirese cum plâng cum cântă nu le lua în seamă ele sunt doar încercări nereușite să te imaginez să știu cum arăți amintirea ce-mi vei fi se va mistui greu în miresmele iernii tu doar trebuie să mă ții de mână strâns oricum drumurile sunt închise și nimeni nu va mai putea să mi te fure vom râde amândoi de timpul ce nu ne va mai stinge
Băiatul de la pagina 5
Îi mulţumesc foarte mult doamnei Nicoleta Milea, poetă și comentatoare a literaturii contemporane, pentru cronica volumului meu de poezie Ucigașii de vise – „O rafinată sinteză a consistenței lirice”, apărută în numărul din luna iulie 2019 al revistei literare Caligraf. Pentru cei care vor să citească revista, o puteți downloada de aici!
Precuvântare
Precuvântare la capitolul „Amantlâcuri provinciale” din cartea ce va veni, „Recviem pentru o roată bolnavă mintal”. am iubirile legate de un înger tembel cu cașcheta dată pe spate și izmană de fier
Om fără soartă
parcă a fost un dat să rătăcesc fără rost ca și cum aș fi purtat de subsuori dintr-un destin în alt destin dintr-o stare în altă stare dar mai ales din eșec în alt eșec niciodată ajuns până la capăt niciodată împlinit mereu nefericit dar de fiecare dată plin de speranță într-un nou început care se va dovedi și el o altă încercare dureroasă de un timp, în fiecare an sunt prins în pântecul iernii ca într-un cocon – e purgatoriul meu îmi voi lua inima în dinți și voi bate la ușa secretă ascunsă în carnea și în sufletul meu la naștere de mama și voi zbura zbura prin…
Gnoză
poate îmi scrii și mie un poem, îți zic ceva ca o sămânță pe care să o sădești în mine pios și din care să răsară ziua de joi altfel riscăm să rămână din noi doar cenușă mai degrabă îți cânt la pian îmi zici și tu să bați darabana pe o tinichea până când i se va umfla o gâlmă haioasă în gât apoi să îți aprinzi o țigară și să tragi cu nesaț fum după fum sufletul tău este o casă fără ferestre în care cineva mă silește să dorm și unde nu vine nimeni să-mi bată în perete așa că îl întorc cu grijă ori de câte…
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
