Category Archives: Câmpia în genunchi

  • Luni, începutul apocalipsei. Mielul

    0 Comments

    abia de mă trezesc sunt tot durere cruntă în oasele moi
    tocmai a început apocalipsa, e luni, ca o revoluţie roşie de pluş
    pe tâmpla mea de cretă stă înfipt un corb cu ochii scurşi
    din umeri îmi cresc aripi grele negre sunt doar un demon
    Dumnezeu aruncă în stele cu tigve de cai sau de arhangheli
    din ținutul Magdala până în câmpia mea doar … (Citește mai departe)

  • Asistenta cu sâni din cauciuc

    0 Comments

    silabe de sânge vibrând
    în vremelnicia celulelor maligne
    suntem oameni fără trup
    cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric
    cu privirea lipită de geamul murdar
    spre răsărit în salonul unu etajul trei
    în apele verde închis ale mării
    tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
    parcă ești o corabie eșuată
    o fantomă

    în stabilopozi trosneşte betonul
    pescăruşii desenează pe cer
    o … (Citește mai departe)

  • Plouă în cer

    2 Comments

    în satul meu casele au ferestrele topite de lună
    uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale
    în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu
    nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd?
    așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu
    de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis

    putregaiul din … (Citește mai departe)

  • Sunt gând pitit

    0 Comments

    plesneşte în mine neputinţa a duh lovit de aripi bete
    mă înfăşori în frunze şi mă ascunzi de umbre
    apoi îngropi în mine crinii, fragile frunţi căzute, dorul
    simt cum mă doare cerul şi iarba nopţii şi tot ce-l împresoară
    sunt gând sterp de lună pitit în lăstăriş

    Nu pot să cred, te uită… zbor, zbor invers, mă afund.

    Zâna fulgerată de umbrele păgâne
    cu … (Citește mai departe)

  • Apocalipsă apocrifă

    1 Comment

    taina câmpiei otrăvită de cuci
    – cum smulgeam noi hălci de pâine din ea până la spic
    și ne durea carnea ca o rană

    sunt lampagiul beat și adormit
    sub mirosul zăpezii de trudă
    doar o urmă de timp doar o urmă

    câmpia chircită sub umbra din noi
    uscată de vânt arsă de ploi
    noi murim strâmb desfiguraţi şi goi
    cu carnea desprinsă cu ochii … (Citește mai departe)

  • Fiii câmpiei

    0 Comments

    cum ţâşnesc din brazdă spre soare ţăranii
    ca nişte fire de grâu
    şi cum urcă pâinea în cer ceva mai spre seară
    heei, seva pământului trosnea şi se revărsa în floare
    şi peste câmp mărşăluiau soldaţii luminii în iţari
    fiii câmpiei plămădiţi cu sudoare grea
    şi sânge de zână

    uneori morile măcinau şi vânt
    iarba nu mai creştea doar se usca
    priveşte cum păsările
    trag … (Citește mai departe)