Category Archives: Câmpia în genunchi

  • Cum băteai cuie în cer

    0 Comments

    tu baţi cuie groase în cer
    până în măruntaiele norilor chiar şi mai adânc
    de care vrei să agăţi îngeri prinşi în capcane de fier
    gânduri rătăcite și ele în crug poate și un vis
    în care se făcea că un şarpe venea
    prin iarbă şi ţi se încolăcea pe glezne
    apoi te muşca de pulpă ceva mai sus
    după care zburaţi în înalt până … (Citește mai departe)

  • Omul cu luna în poartă

    0 Comments

    la mine a venit un înger cu luna în spate
    să mi-o vândă pe nimica toată
    poate ar fi trebuit
    să-i cumpăr chestia aia ciudată din spate
    care-i creştea întruna ca un cancer absurd
    bubos și imens

    şi luna se făcea cât luna
    îngerul nici nu se mai zărea de sub ea
    poate plecase sau
    poate a adormit, cui îi pasă?

    Numai că de atunci… (Citește mai departe)

  • Salt mortal

    0 Comments

    cineva m-a închis o veşnicie întreagă
    într-o urmă de nisip o piatră
    şi m-a lăsat să mă spele apele bătrânele ape
    deodată râul a început să urce dealul pieptiş
    aşa cu apele suflecate până la mal
    şi cu mine pe umeri dus ca pe scut
    soldatul câmpiei care urcă în munţii

    draga mea aura este luni
    azi noapte te-am visat cum erai râu
    eu eram … (Citește mai departe)

  • Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare stingher

    0 Comments

    clocoteşte în mine mândria de orb şchiop
    uite cum se face ea stâlp temelie
    cioplește-mi pe umeri un corn şi suflă
    zic îngerului din oala de fier cu mânere de plută

    cum mi se umflă bobul de orz
    pe sub coastă în burtă
    pe sub subsuori trec armate inceste
    de greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte
    la televizor despre învăţături apocrife
    vorbeşte un … (Citește mai departe)

  • Povestea din ţinutul bătrân

    0 Comments

    ţin în pumnul strâns întunericul cu grijă
    să nu se prelingă până în rana din umăr
    – urme de cioturi de aripi şi multă furtună –
    din prea multă lumină
    fărâma asta se face întuneric
    ademenită în partea mea de lună
    capcană şi temniţă nebună

    m-am trezit speriat păstrător de întuneric
    hăituit şi pierdut
    în satul bântuit din câmpia bătrână
    unde caii se învârt în … (Citește mai departe)

  • Polen de lună

    0 Comments

    am visat cum câmpia se desface în două în noi
    cum roua se frânge sub pleoapele arse
    bolnav de frunză, prunului timpul îi moare subtil
    iar tu respiri cu greu şi încet, încet, în lanul cosit

    – cum te ascunzi după ruguri în muguri în osul scrâşnit!

    aruncă amintirea de prună îţi zic
    sau mai bine învaţă grâul pe de rost
    până la ultimul spic … (Citește mai departe)