Petre Ioan Crețu

uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe dacă se poate unul de celălalt până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care…

uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe se poate unul de altul până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care să…

Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020 aseară înnebunit de spaimă îngerul mi-a bătut în geam mi-a șoptit bâlbâit că nimeni nu știe cine e de fapt stăpânul morții uite, seceră de-a valma cu aceeași furie oarbă atât în cer cât și pe pământ a înjurat cu năduf și a fugit în noapte bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz după care se-ntoarce degrabă în fabulele sale mofluz de atunci nu mi-am mai văzut îngerul licărind în fereastră i-am aprins o lumânare și atât deși mereu îmi…

ceața e un animal cenușiu și abil îmi mușcă din fugă pulpele de aer sau mă lovește în piept cu pietre și vaier tâmpla se strivește moale de caldarâm și mor apoi mă cuprinde frica de subsuori și mă poartă târâș din moarte în altă moarte fără niciun rost din degete îmi atârnă picături bolnave de sânge prin ochii mei căprui cu bască și jiletcă trece ursuz un pui de urs necăjit tare mofluz și cam confuz și nu știu de ce dintr-odată brațele mi se prefac în păsări călătoare cu pene asudate ciocolată cu lapte în gheare și cu freza pe spate

va trebui să ne împlinim unul altuia sufletele până vor deveni pereche apoi le vom rostogoli până se vor rotunji după care vom trece febril în starea de îngeri așa cum o larvă se transformă în fluture ca într-un joc cu icoane și demoni unde palmele noastre vor construi povești și castele sau vor îmblânzii cutele cearceafului urmele trupului tău umede șoaptele fierbinți ale șarpelui și acel du-te vino dintre coapsele tale nici nu știu cât de conștienți am fost în trecerea prin această lume și nici nu știu câte existențe și mai ales câte oglinzi am străbătut în devenirea noastră în durere se pare că prea multe pustiuri au…

voi scrie în aceste poem doar despre noi copiii triști ai nopții mai ales despre cum mărșăluiam năuci prin țara nimănui ca niște stranii arătării apărute apărute din vis poate aveam trupuri de abur sau poate doar de fum și cum săpam în sare ultimul nostru drum de-a lungul șoselei de piatră ce drum apoi dormim pe rând în ochiul meu stâng și numai după o oră ne facem păsări uluitoare și zburăm în cercuri largi peste orașul nostru din sticlă și pământ în fiecare dimineață vii de departe și îmbrăcată în verde alteori în mov într-o mână ai o sticlă cu vin în cealaltă un mop îmi pui mai…

de mă vei căuta ai să mă găsești în locul ascuns în satul meu în casa mea părintească pipăind cu ochii întunericul lumii unde grădina e plină de umbre de pomi așezate una lângă alta ca niște soldați în spatele lor oasele mele vor prinde rădăcini și din ele vor crește lăstari puternici care se vor împleti și se vor face zid să-mi apere moartea unde plouă întruna cu ochii mei căprui peste amintirea sânilor tăi purpurii

în care picioarele mele îmi ascultă gândurile pe furiș stau la marginea visurilor mele și chibițează mai nou își numără pașii dintre un vis și un altul dintr-o dragoste trecută și una viitoare apoi ascunde drumurile de departe se aude de fiecare dată murmurul degetelor lor doar vrăjitorul care descântă pe furiș orașul le mai îmblânzește le crește aripi în călcâie apoi trupul meu părea nepăsător se simte revolta până în vârful unghiilor pătrate dar nu zic nimic picotesc cu dezamăgirea în brațe și cânt în care mâinile mele refuză să mai mângâie stau cu degetele la soare și visează rostul lor deja s-a pierdut și nimic nu poate să…

cum stăm noi pat lângă pat în sala de așteptare cu viețile părăsite în grabă și aliniate frumos pe raftul de la intrare cât de cumplită e veșnicia așteptării apoi viața viitoare un nou început rostogolindu-se implacabil peste toate amintirile și neputințele și bucuriile trăite apoi am să te uit cu nepăsarea și inocența noului născut

(de-a joaca jocului de dragul jocului) vecinii mei gălăgioși într-un târziu au adormit cu luna scursă în pahare apoi s-au trezit morți în avionul portocaliu cu trei roți și o aripă chioară de atunci vecinii nu s-au mai dat jos din avion și vor zbura în cerc toată viața lor de apoi așa, într-o singură aripă avion cu motor Doamne, ia-mă și pe mine-n zbor