Câmpia din inima mea
cum mureau gutuile la fereastra mea din adânc îmi ţâşnea un ţipăt mut ca o fiară şi mă frângeam şi mă pierdeam şi mă uitam /într-o lume nebună căci timpul te roteşte cu rost şi slavă, câmpia mea venită din ţara luminii, din ţara lui soare răsare şi te împrumuţi la nesfârşit stării de floare iar dorul tău nu doare doar te moare /câmpie din inima mea împleteam broboanele de lumină în fulgerări divine pe sub duzii pitici pe sub prunii arşi în apus de soare aruncam cu îngeri după cuci să plouă în livadă ţigancă rudă /ieşi de ne rugă /roua ne udă /câmpia din noi cum alergam pe…
Femeia din vis
te visam deși nu mai știam dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o iluzie pierdută pe holurile spitalului municipal etajul trei uruiau roțile dințate din ceasul de alamă c-un biet cuc un zgomot de trecerea timpului la nesfârșit se prelingea pe lângă tâmple doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul cu femeia lățită pe retină în timp ce vechiul ceas de alamă înverzită de timp măcina cinic sărutul ce abia stă să mai vină mă arunc în tine femeie numai să mor sau să mă nasc și mă păzesc de frica din mine c-apoi să mă înalț…
Poeme apărute în revista Viața românească
Mulțumesc pe această cale redacției revistei Viața Românească, pentru bunăvoința da a-mi publica două poeme.Îi mulțumesc în special domnului Nicolae Prelipceanu, redactorul șef al acestei prestigioase revistă care m-a încurajat și publicat. Poemele le puteți citi aici!
Împăratul ceții
e atât de minunat să desenăm cu creta pe pereții spitalului chipuri de îngeri și ele zidurile să se destrame să cadă brusc din înalt rostogolindu-se în mare apoi toți bolnavii să ne încolonăm pe faleză cu asistenta șefă în frunte și să ne pierdem unul câte unul în umbre în fiecare noapte ne întoarcem toți în locul unde a fost cândva spitalul ne ținem de mână și așteptăm să ni se dea tramadolul și un pahar cu apă
Urletul lupului adormit
azi nu mă mai locuiesc am refuzat deja aşternutul din frunzele arse de brumă precum şi cochilia de melc reformat spoită cu trafaletul în alb și refuz să mă mai ţii în braţe e dreptul meu să cad de la înălţimea singurului vis dormit până la capăt nu am înţeles niciodată de ce tot timpul tău mă împingeai de la spate pe şina de gheaţă spre nicăieri sau poate către ceva ce încă nu se aflase sau poate nu-l înţelegeam oricum eram mereu rătăciţi în fiecare noapte cu lună se aude urletul din mine uscat urletul lupului alb adormit din vremuri străbune în inima mea
Cărțile mele în format pdf
Poemele săptămânii uitate – Ediția I – 2014 Editura Vif Download Poemele săptămânii uitate – Ediția II – 2018 Editura Etnous Download Câmpia în genunchi – 2014 Editura Rafet Download Ucigașii de vise – 2018 Editura Etnous Download
Edward. Jurnalul unui hamster
Am citit de curând o cărticică haioasă dar s-a dovedit a fi și profundă, „Edward. Jurnalul unui hamster”, scrisă de frații Ezra Elia și Miriam Elia. Miriam Elia: „MIRIAM ELIA şi fratele ei, Ezra Elia, au fost cândva mândrii posesori ai unui hamster neobişnuit de ursuz, pe nume Edward. Hamsterul a murit de ceva timp, dar a lăsat o urmă apăsată în sufletul lor comun, fiindcă a fost singura fiinţă de care cei doi au încercat vreodată să aibă grijă. De la moartea lui Edward, Miriam şi Ezra au devenit peste măsură de egoişti şi de nefericiţi, iar acum duc o viaţă retrasă, a cărei linişte e perturbată doar de…
Hai-hui printre stihii
mă prelingeam așa din înalturi stupid cu hainele sfâșiate de spini cu pieptul scobit iar pulpa îmi era ruptă de câinii câinii aceia alburii fusiformi nălucile nopții cu ochii înroșiţi de teamă de ură de viscol nu mă întreba de ce așa a fost să fie m-am trezit deodată lichid purtător de tăcere purtător de destin în zbor deasupra livezii de pruni era atâta liniște în jur încât auzeam pruna crescând cu brațe subțiri cu umeri aduși dar cel mai bine îmi stătea tristețea şi asta mă neliniștea de obicei şi rătăceam bezmetic printre lumini ciudate uneori printre amintiri amestecate niciodată sătul niciodată înfometat doar setea uscată de lup îmi…
Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult
veşnic rătăcitor între ziua de ieri şi ziua de mâine pe coridoarele pictate de tine cu nelinişti cu mână tremurândă și mă lovesc bezmetic de pereţii scunzi ca într-un balon de săpun într-un alt balon de săpun rostogolit – multe coşmaruri şi multe iertări am găsit în cotlonul zilei de ieri animale mici alergau hăituite în cerc de fluturi speriaţi mereu suavi mereu albaştri sunt bântuit de albastru ca de o spaimă îmi lipeam buzele de tâmpla ta căruntă – trup părăsit călător singuratic în cer femeie proscrisă rătăcită printre îngeri cel mai greu mi-a fost să-mi aduc aminte cum te îmbrăcai tu în femeie cu părul în vânt sau…
Săptămâna patimilor alandala
în sala asta mare cu lespezi reci alunecoase iubirea ta coboară-n mine, treaptă cu treaptă ce forfotă ce zumzet şi tare sunt buimac iar Dumnezeu se-apropie şi-mi şopteşte – Taci! nu-s piatră Doamne am mai apucat să-i spun răstit uitându-mă cu grijă în jur era proscris nu-s piatră chiar tu mi-ai zis să vin străinul acesta e vinovat e vinovat strigă juriul în cor nu a uitat să zboare trebuie crucificat! în săptămâna asta singurătatea am pus-o la păstrat am adunat de-a lungul vremii am tot adunat stau bine aici în suflet când mi se face dor de câte ceva cobor în mine şi le răsfoiesc umezindu-mi degetul în lacrimi…