Poezie
Firul de praf
Vrea să mă vadă şi nu vine. Apoi îmi promite iar: mâine, pe seară, e cert, aşa va fi. însă ceva o reţine, nu ştiu ce, uneori chiar şi firul de praf. Neprevăzutul îi iese în cale şi, împotriva voinţei, nehotărârea. Apoi, iar de la capăt: vine şi totuşi nu vine. Alteori mă vizitează când eu sunt plecat să o caut, îi simt mirosul pe unde-a trecut. Ne întâlnim pe stradă: „Pune de cafea la orele 3, la orele 3, îmi spune, şi lasă poarta deschisă, voi fi acolo”. Şi iar nu vine. Are ochii mari, depărtaţi, verzi ca smaragdul. „Nu, mă corectează ea, ca Utopia”. întâlnirea noastră-i mentală; din…
Errare humanum est
mie mi s-a spus că moartea vine sigur dintr-o altă lume o lume mult mai bună decât asta în care trăim și unde așa cred nu se prea moare altfel de ce ar mai veni de-atâta amar de vreme ucigătura să ne care de aici până la ei unde ne folosesc ca îngrășământ pentru peluza cu iarba sau la orele de biologie aplicată sau la fabrica de făcut jocuri de table unde suntem transformați în puluri și zaruri se pare că Dumnezeul acelei lumi când și-a început creația a fost mult mai experimentat decât al nostru deși am învățat la școală că numai omul este supus greșelii acum lumea ca…
Lecția de zbor
Mai întâi îţi strângi umerii, mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îţi spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Şi acesta e zborul. Îţi strângi umerii cum se strâng râurile într-un singur fluviu. Îţi închizi ochii cum închid norii câmpia. Te-nalţi pe vârful picioarelor cum se înalţă piramida pe nisip. Refuzi auzul auzul unui singur secol, şi-apoi îţi spui în sinea ta: acum voi zbura de la naştere spre moarte. După aceea zici: Zbor. Şi acesta e timpul. Îţi strângi râurile cum strângi umerii te înalţi pe behăitul caprelor. Zici: Nevermore. Şi apoi: fâlf dai din aripilie altcuiva; şi apoi eşti el, iar…
Fapt divers
în așteptarea ta în minte și în inimă am construit un culcuș apoi am ridicat în jurul lui patru pereți groși din fier și din piatră ca să nu mai poți pleca niciodată în mine am clădit cea mai sigură închisoare din lume în care să te zidesc definitiv cu buzele cusute la spate și ochii cuminți fapt divers: umblă-n urma umbrei poetul de cafenea unde de la înălțimea sticlei crede că totul e perfect în sufletul lui chiar dacă-i lipsești fără să știe că moartea îl așteaptă afară deja
Fum
Țigarea – eterna hrană a așteptării mărunta lumină la care se încălzește singurătatea arderea abia văzută a cablului vieții mele până la dinamita pe care moartea mi-o puse într-un loc secret țigarea – indiciul drumului meu în noapte prietenul desăvârșit otrava mea cântecul mut speranța și durerea speranței deșarte semnul că mă apropiu semnul că mă îndepărtez semnul răbdării de a privi cum crește o floare semnul de a pleca neînțeles țigarea-mi luminează gura care plânge și ochiul tremurând întredeschis ca o țigară ard și eu pe buza lumii apoi voi sta un timp la margine de drum un capăt de țigară peste care a nins (Fum – Ioanid Romanescu…
A cumpăra un câine
A venit îngerul și mi-a spus: – Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga erau lătrătoare. – Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat îngerul, ținând în brațe inima mea lătrătoare, dând din stânga ca dintr-o coadă. – Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat îngerul în timp ce inima mea dădea din sânge ca dintr-o coadă. (A cumpăra un câine de Nichita Stănescu din volumul Belgradul în cinci prieteni publicat în 1971 în Iugoslavia, ediție bilingvă.)
Amantul bătrân și tânăra doamnă – Ion Mureșan
Am văzut roşu în faţa ochilor, un munte roşu la ieşirea din bar, căci era frig şi aerul umed, un dezastru pentru astmatici. Cu cât tuşeam mai tare, ea tot mai tandru mă ţinea de braţ, tandră din cauza frigului. Iar când m-am liniştit, umblam ca un cocostîrc, şi parcă eram cu capul într-un borcan, şi nu prea sigur pe picioare. Aşa înaintam printre băltoace, declamând din Pound, cât ţin minte, cu o mână ridicată în sus, un pic teatral: „Dacă un bărbat ibovnic el poate umbla pe malul scit, nu se va găsi nici un barbar să meargă pînă-ntr-acolo încât să-l vatăme, Cupidon o să-i meargă-nainte cu aprinse făclii…
Scrisoare către un prieten
îți scriu bătrâne de pe Caisului doi poate treci pe la mine să mai vorbim să recităm din poemele tale lângă o sticlă cu vin aici e un altfel de rai e construit chiar de mâinile mele îți voi arăta și cărțile pe care într-un târziu le-am scris așa cum ți-am promis într-o seară de toamnă friguroasă și gri de fapt mi-ai vorbit mereu în somnul meu câteodată îmi subliniai cu degetul de aer versurile proaste alteori aplaudai de multe ori ți-am simțit bătaia pe umăr dar și-acel șoptit dumnezeiesc în gândul meu brava PetreC azi mai mult ca sigur mi-ai fi spus Pic de-ai știi de câte ori mi-am…
Doar despre niște felinare nebune din Amsterdam, primul vis erotic
felinare nebune și roșii cum merg ele ținându-se de mână prin amintirile mele de adolescent și cum mă împiedic de fiecare dată rușinat de pragul înalt sau de cuvântul rostit cu sfială și atât de încet încât nu m-a auzit nimeni, curvă sau femeie de consum ca și cum am fi canibali și le-am consuma la cină după ce le-am ciopârțit bine să nu ne stea în gât o, cum îmi bătea inima în piept ca o locomotivă și cum îmi tremurau picioarele subțiri adolescentine apoi pântecul ei femeiesc și rotund ca o lună plină și cum m-a luat de mână protector sau cum a început să mă dezbrace atât…
Priveghi
zădărnicie și idolatrie e favoarea de a fi poet deloc neîntâmplătoare mai ales mândria noastră de om de a fi mânuitorul cuvântului de care ne lovim se pare în fiecare vis cu umărul cu tâmpla sau cu sufletul mereu primenit cu lacrimi și iubiri visul singura supraputere lăsată omului de Preaînaltul Stăpânul cerului Stăpânul de la palat și noi proscrișii manipulatorii de silabe de ziceri și mângâietoare cuvinte sau dimpotrivă pumnale ucigașe bolborosite ca pe un descântec mie îmi e clar că nu ni se cuvine să stăm de-a dreapta celui din dreapta și la stânga celui din stânga Preafericitule la masa ta de ospăț să închinăm în numele curățeniei…