Evadarea din oglindă, amintiri mișcate – acasă
Ce este acasă? Acasă sunt fotografiile sepia de la nunta bunicilor și a părinților mei, sau fotografia eveniment cu familia făcută în fața casei abia terminată de construit în 57, cu mama, cu tata, un unchi, cele două surori și eu și unde aveam trei ani; sau casa de pe Caisului doi, dărăpănată deși e mai tânără cu trei ani, casa unde am crescut și unde am să și mor curând de ciudă și nefericit exact cum a murit poetul Ioan Es Pop și unde florile din grădină au ochii bolnavi și unde păsările toate au aripile înnodate la spate și care țipă noaptea întreagă mai tare chiar decât durerea…
Poem despre o cicatrice, devenirea
Poem despre o cicatrice, devenirea din tine se prelinge de-a lungul trupului fetița îmbrăcată într-o rochie de stambă înflorată ruptă și pătată de soare, rochia este mai mult roz un roz ca un vis, ca un foc cu limbile flăcărilor alunecând lasciv de-a lungul întunericului. Ceea ce este lăsat în urmă nu este niciodată lăsat în urmă dacă nu-ți vei nega trecutul copilul care ai fost.. Las-o pe fetița în rochița de stambă să zboare și ea fâlfâind din rozul stambei ca din aripi să se înalțe și tu să devii în timpul tău chiar TU: tu ai putea deveni casa…
Poem despre timp, viață, moarte și nemurire
Când îți urăști viața la fel de mult cum îți urăști moartea atunci deja va fi mult prea târziu ca și ceea ce nu trăim la timpul lui nu vom mai reuși să trăim niciodată oricât de multe ori ni se va întâmpla și ca vânătorul căruia îi trebuie un timp să ucidă fiara și un alt timp pentru a se vindeca de vină așa și nouă ne va trebui un timp pentru îmbrățișare și cel puțin același timp pentru a ne desprinde și a spune adio, suntem ca oameni structuri duale, jumătate din noi plânge iar cealaltă jumătate râde cu lacrimi. Deși toți avem un timp pentru…
Poemul tăcerii
Am fost condamnat să nu mai vorbesc și nici să nu mai scriu, mi s-au tăiat în Piața Publică, mai întâi brațele apoi limba și asta pentru că poemele mele au cucerit, pe rând, toate limbile existente pe Pământ. Azi tac și nici să scriu nu mai pot, dar poemele, poeme sădite în mine de către Dumnezeul poemelor din Cer, poemele îmi țâșnesc prin ochi și ele plutesc și tot plutesc.. printre nori și livezi, iar inimile oamenilor traduc poemele mele în gemete și plâns, în timp ce ochii lor plouă, o ploaie fină ca un fum.
Convorbiri literare cu Mihai Ciobanu
Pe 15 mai am citit poezii în special din volumul Blues pentru un hidrant roz, împreună cu Mihai Ciobanu pe postul de televiziune națională TeleMoldova Plus. Sper să vă placă!
La vie en rose: Emil Lungeanu
Luceafărul de dimineață Nr. 2/2024 Dacă pe o masă de operații se-ntâmplă să vezi o mașină de cusut alături de o umbrelă, chirurgul nu poate fi altul decât Isidore Ducasse Lautreamont. Dacă la o masă dintr-o crâșmă sătească vezi trei tractoriști pălăvrăgind „despre Basho și alte nimicuri” alături de un hidrant roz. reporterul care transmite de la fața locului nu poate fi altul decât Petre Ioan Crețu. Mai rar in ziua de azi asemenea frapante asociații și încrucișări atât de imaginative ca ale poetului Câmpiei în genunchi, de care nu a fost cruțat nici titlul acestui nou volum – Blues pentru un hidrant roz (Neuma. 2023),…
Tot Universul într-o singură cîrciumă: Horia Gârbea
România literară nr. 11/2024 L-am întîlnit demult pe poetul Petre Ioan Crețu (cunoscut prin silaba care-i reprodce inițialele: PIC), acum nici măcar nu mai sînt sigur de asta, dar nu mai țin minte aproape nimic despre el și poezia lui. A dispărut din raza vederii mele și a lumii literare timp de vreo 20 de ani în care poate a mai scris, „însă foarte puțin“, cum zice alt poet. Prin 2015, am primit la Poșta redacției a „României literare“ niște texte foarte ciudate, care îmi aminteau de regretatul Cristian Popescu. Păreau trimise din salonul unui balamuc și l-am ironizat cu simpatie pe autor îndemnîndu-l să mai trimită,…
Lansarea cărții „Blues pentru un hidrant roz” – propovedenia mea. Video
Pe 20 martie a.c. la sediul Uniunii Scriitorilor din România, prin bunăvoința domnului Horia Gârbea, președintele Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, a invitaților Evelyne Croitoru, Nicoleta Milea și Emil Lungeanu, distinși scriitori, și nu în ultimul rând a prietenilor și iubitorilor de poezie, care au constituit un public cald și cunoscător, împreuna cu poeta Victoria Milescu ne-am lansat fiecare cărțile, „Rapsodiile soarelui” autoare Victoria Milescu și „Blues pentru un hidrant roz”, poate cea mai bună carte scrisă de mine până acum. În ceea ce urmează vă voi arăta un filmuleț cu ceea ce am fost în stare să bâigui despre acest eveniment, urmând să postez în…
Nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine?
de câte ori ești întrebat de curioși mai ales despre copii despre nevastă sau chiar despre soartă soarta ta de fiecare dată le spui că ești bine și că zbori în fiecare dimineață până la soare și îndărăt că fluturii au tot timpul cuib la tine în stomac și în suflet la subsuori mai ales iar când le spui că e frumos și bine la tine în viață nu-i așa că abia îți mai ții lacrimile și glasul ți se stinge încet și răgușit de plâns? de fericire le spui și închizi grăbit în timp ce telefonul îți arde tâmpla ca un fier înroșit nu-i așa că nimănui nu-i pasă…
Vodca, femeia și cartea
În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de vodcă și sucul de roșii și atât de tare mă îmbăt gospodărește încât călăresc fel de fel de cai pe pereți până într-o seară când plictisit m-am dus la Dumnezeu și i-am zis Doamne ai milă de mine vreau să încerc și eu femeia animalul acela splendid, perfect și electric. În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de femeie și câteva flotări și genuflexiuni să fiu proaspăt și atât de tare mă entuziasmez încât mă arunc pe fereastră de la etajul trei până într-o seară când șontâc șontâc m-am dus la Dumnezeu și i-am zis hai sictir Doamne femeia e o bucurie…