uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe dacă se poate unul de celălalt până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care…

uite cum strălucește lumina ochilor tăi până și în cer sau poate sunt doar câțiva îngeri beți hălăduind pe boltă în nopțile de luni de miercuri și joi vântul se joacă cu părul tău blond în celelalte zile mă chemi să stăm nemișcați la marginea lumii apoi să ne legănăm brațele ca și cum am zbura străine de noi zilele devin tot mai puține știm bine asta dar tot ne zidim cu aceeași îndârjire fiecare în propriul copac și cât mai departe se poate unul de altul până și vorbele ne sunt bolnave de metastaze friguri ciume sau alte boli cumplite am păstrat în mine câteva cuvinte pe care să…

Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020 aseară înnebunit de spaimă îngerul mi-a bătut în geam mi-a șoptit bâlbâit că nimeni nu știe cine e de fapt stăpânul morții uite, seceră de-a valma cu aceeași furie oarbă atât în cer cât și pe pământ a înjurat cu năduf și a fugit în noapte bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz după care se-ntoarce degrabă în fabulele sale mofluz de atunci nu mi-am mai văzut îngerul licărind în fereastră i-am aprins o lumânare și atât deși mereu îmi…

ceața e un animal cenușiu și abil îmi mușcă din fugă pulpele de aer sau mă lovește în piept cu pietre și vaier tâmpla se strivește moale de caldarâm și mor apoi mă cuprinde frica de subsuori și mă poartă târâș din moarte în altă moarte fără niciun rost din degete îmi atârnă picături bolnave de sânge prin ochii mei căprui cu bască și jiletcă trece ursuz un pui de urs necăjit tare mofluz și cam confuz și nu știu de ce dintr-odată brațele mi se prefac în păsări călătoare cu pene asudate ciocolată cu lapte în gheare și cu freza pe spate

va trebui să ne împlinim unul altuia sufletele până vor deveni pereche apoi le vom rostogoli până se vor rotunji după care vom trece febril în starea de îngeri așa cum o larvă se transformă în fluture ca într-un joc cu icoane și demoni unde palmele noastre vor construi povești și castele sau vor îmblânzii cutele cearceafului urmele trupului tău umede șoaptele fierbinți ale șarpelui și acel du-te vino dintre coapsele tale nici nu știu cât de conștienți am fost în trecerea prin această lume și nici nu știu câte existențe și mai ales câte oglinzi am străbătut în devenirea noastră în durere se pare că prea multe pustiuri au…