Category Archives: Poezie

  • Marţi. Puricele ucigaş

    0 Comments

    şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat o armată de inorogi
    a întunecat zarea iar cel credincios îmbrăcat cu zale
    peste cămaşa înmuiată în sânge cu ochii de foc
    cu vorba măciucă cum trosnea capetele celor ce ridicau privirea
    din colb spre lumina de dincolo de supunere
    cel ce călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte
    şi a cărui limbă ce paloş e scris … (Citește mai departe)

  • Copilul nostru

    0 Comments

    îmi amintesc cum făceam noduri batistei
    să nu uităm că suntem
    că am zburat cândva ţinându-ne de mână

    lângă sobă bunica torcea lâna de aur
    când obosea împletea aripi de înger
    la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
    pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
    în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
    şi a mere ţinute în fân, aduse de … (Citește mai departe)

  • Străjerul

    0 Comments

    Cum dorm îngerii Domnului în boabele de grâu toată iarna
    ca şi cum cerul celest ar hiberna în pâine sau poate zeii
    zeii ar sta la pândă ar ţâşni primăvara printre pietrele morii până la noi în suflet
    deasupra tuturor stă un ţăran cu privirea pierdută în zare şi cu
    raza lunii înfiptă adânc în piept până la oase e străjerul
    duhnind a câmpie semănând … (Citește mai departe)

  • tristeţe vorbită în şoapte

    0 Comments

    am săpat o fântână
    la o răscruce de drumuri în satul natal
    sat pierdut undeva la marginea câmpiei
    şi apa s-a nimerit să fie bună
    îi ziceau fântâna lu’ Petre al lui Nicuţă
    o ştiau toţi trecătorii
    nu ştiu de ce dar de fiecare dată când beam apă
    vedeam în grajdul scund din chirpici
    trei zei legaţi cu lanţuri
    şi ieslea le era plină cu … (Citește mai departe)

  • jurnal de front din Bărăganul cu bile

    0 Comments

    ție-ți vine să crezi
    că vântul poartă pe umeri
    toate durerile mele
    le tot rostogolește
    apoi le-a aruncă
    într-o groapă la marginea zării

    din când în când
    îmi întorc fața spre tine
    bolborosesc o rugă a milă
    apoi îmi suflec cămașa
    și visez despre tine
    și mine
    cel cu mânecile suflecate
    dincolo de coate

    zilele cu nopțile
    glisau între ele cruciș
    după o anumită regulă … (Citește mai departe)