Poezie

Du-te-vino

Publicat pe

el e cel care îți va vinde funia înainte să te spânzure cu ea îmi zici cine te întreb și nu-mi răspunzi bine ai venit pe pământ i-a și tu un loc în lume și ai grijă nu te îndepărta prea mult îți va veni rândul curând să urci pe cruce ca într-un prun cel mai bine ar fi să locuiești în același trup cu mine îmi mai strecori subțire printre dinți și te locuiesc singur ca un cuc te sperii că plouă și ne ascundem în somnul oglinzilor ca într-un vis urât și plouă într-una de atunci plouă și tună   Share

Poezie

Iarna din noi

Publicat pe

abia de se subţiase cerul când iarna s-a prăvălit cu zgomot peste noi parşiv subtil dinspre nori tiptil şi întunericul a înghiţit toată lumina pe străzi numai noapte şi viscol și ger în astfel de vremuri noi bărbaţii din sat ne strângeam repede sub lună purtam de secole crivăţul în sânge când noi păşeam în iarnă soldăţeşte încremeneau clepsidrele păsările îşi frângeau zborul fulgerate pomii îşi piteau verdele adânc în tulpină şi ne făceam frig fiară sau vină tu aveai iernile lipite pe frunte puţin deasupra sprâncenelor ca nişte brazde adânci, ierni aspre câteodată îmi luai mâna şi o aşezai pe sânul tău stâng şi mă cuprindea o căldură bună nebună la dracu stinge-i lumina […]

Poezie

Recul

Publicat pe

de un timp mă locuiesc pe dinăuntru pe dinafară sunt gol port doar o pâlnie de tablă pe cap și sandale în picioare din când în când îți scriu câte o scrisoare sau un poem și atunci mă apuc cu mâinile de cer și mă dau huţa huţa sau smulg știrul crescut stingher pe coapsa mea stângă bântuită de boală de fier vorbesc mai tot timpul cu tine în somn și când te gândești că eu sunt vântul blocat în livezi doar aura încă vie îmi amintește că am fost cândva zeu bolborosesc cuvinte neclare ca pe un rit ca pe o vrajă de seară cu fruntea sprijinită indecent de sticlă sau pahare goale   […]

Poezie

Mirare

Publicat pe

de cum m-ai văzut sufletul tău s-a înroșit stăteai chircită sub vânt și doar suspinai a înserare atât de stingheră îmi păreai și străină în încăperea mare casa ta pereții tăi zugrăviți cu rolul și un pian rătăcit pe holul strâmt întunericit pe ulița mare toate tramvaiele se abat sub pământ unde ne duce drumul crunt pe fiecare de cum te-am văzut sufletul meu s-a înroșit… știai că abia așteptam ziua de pensie să-ți cumpăr o floare?   Share

Poezie

Împăratul ceții

Publicat pe

e atât de minunat să desenăm cu creta pe pereții spitalului chipuri de îngeri și ele zidurile să se destrame să cadă brusc rostogolindu-se în mare apoi toți bolnavii să ne încolonăm pe faleză cu asistenta șefă în frunte și să ne pierdem în ceață în umbre în fiecare noapte ne întoarcem cu toții în locul unde a fost spitalul ne ținem de mână și așteptăm să ni se dea fiecăruia tramadolul   Share

Poezie

Gnoză

Publicat pe

poate îmi scrii și mie o poezie, îți zic una mică, mică, mică acolo un te iubesc și neapărat un dinte mai degrabă îți cânt la pian îmi zici și tu să bați toba ca pe o tinichea până când i se umflă o gâlmă inestetică îți aprinzi o țigară și taci sufletul tău ca o casă fără ferestre în care cineva mă silește să dorm și unde nu vine nimeni să bată la ușă sufletul meu un maidan bântuit unde pasc două capre și o gâscă știu sigur chiar că are elice și care în fiecare dimineață se învârte un pic cât să nu se usuce   Share

Poezie

Excizare

Publicat pe

cuvintele ieșeau dintre rânduri și se luminau ori de-al dracului întunecau foaia așa degeaba beznă se făcea lumea ca smoala apoi se amestecau se dădeau dea dura până când deveneam noi doar unul până respiram cu aceeași gură și priveam cu aceeași ochi același chip în oglindă până amețeam sau până când ne creștea iarba pe tâmplă sau respirația ne umezea ochii decent mă așteaptă gara pentru ultimul drum către casă impiegatul trage sirena știe că sunt gata pășesc spre peron cu tălpile goale zdrelite de pietre cu crucea șiroind pe umeri pe spinare în ochi cineva îmi spune că nu sunt eu cel de pe peron că m-am uitat în spital într-un colț de […]

Poezie

Anatomie provincială

Publicat pe

„Am să-ți spun bună seara, deși va fi zi” Ca un fum de ţigară, sufletul – Adrian Păunescu oare ce mașinărie infernală ticăie în oasele mele? în suflet știu sigur am un pendul el mă ajută să țin ritmul atâtea îndrăgostiri pe cuvânt atâtea nopți pierdute în vânt atâtea și atâtea și câte vor mai fi un organ important este poetul organ social doar nu ați crezut… doamne ferește doar poeții militanți sunt importanți numai acei poeți care se zbat ca ziua de azi să fie ziua de ieri și vinul gratis la fel de importanți mi se par și morții morții din neam cum și mai importantă mi se pare posibilitatea de a crea […]

Poezie

A neputință

Publicat pe

nu ai de ce să-ți pară rău să mă plângi în carnea mea oarbă nici viermii nu mai sunt nimic nu mai mișcă în spitale e atât de cald și de umed doar câțiva gândaci curioși mai dau câte o tură pe gresia umedă peste pereții zemoși rar foarte rar trece o asistentă buimacă cumva rătăcită cu halatul scurt mirosind a neputință trăgând după ea căruciorul scălâmb cu seringi cu feșe cu aspirine turtite cu ploști și mereu mereu și o bicicletă portocalie fără ghidon câțiva ieșim pe balcon și ne uităm la mare stăm nemișcați și ne închipuim că înotăm până nu se mai vede malul după care facem pluta stăm așa cu burțile […]

Poezie

Scrisoare către tine de nicăieri

Publicat pe

De n-ai fi fost tu, ar fi trebuit să uit să mă mai nasc. Aş fi fost pierdut și aş fi trăit departe de tine, singur al nimănui De n-ai fi fost tu, vânt mă făceam să te caut de n-ai fi fost te-aș fi inventat ca pe o mașină cu aburi mi s-a spus că nainte să mă nasc Dumnezeu mi-a sădit iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat în lumină şi m-a trimis la tine, dar m-am rătăcit m-am tot rătăcit până m-am pierdut la mama în pântec apoi dintr-o întâmplare ne-am cunoscut era o seară de iarnă flămândă, în noiembrie douăzecișiunu în două mii șapteșpe, când totul era searbăd pustiu şi m-am […]