Poezie
Amintiri cu flori de prun și nuditatea melcilor culcați pe o frunză
Toată viața mi-am iubit la nebunie prunii și este atât de multă poezie în această iubire încât nu a mai fost nevoie s-o scriu, visez și privesc prunii înfloriți și este atât de multă poezie în florile de prun încât nici nu mai e nevoie s-o scriu – în livada de pruni există câte un poet pentru fiecare prun poeții poartă în ei o singură poezie pe care nu trebuie s-o scrie, stau fiecare în dreptul prunului lor și respiră – îmi amintesc cum mă jucam în copilărie și cum priveam aerul înmiresmat din grădină și cum moartea, încă o copilă mă chema să mă învețe jocuri noi și cum…
Închiderea cercului, poem scris pentru Liublia
Pășesc în întuneric ca să mă ascund speriat în spatele lui abia sosit din frică și nu știu de ce vreau să te hrănesc cu fricile mele pe care le rup ca.pe pâine hrănește-te ca și cum e carnea mea îți zic și din spatele întunericului îți cer să-mi povestești cele mai îngrozitoare povești din poveștile îngrozitoare scrise de mine ca brusc să fac din nou să curgă un râu pe ulița mare și apa lui ne spală picioarele. Viața mării este valul, valul păsării este aripa, aripa urii este războiul, războiul vântului este furtuna, furtuna sufletului ești tu, tu ești dintre toate femeile lumii poeta, poeta mării este curcubeul,…
About fountains that suck up the sky, the rain of birds as a revelation, and my purpose in disturbing nothingness
Despre fântâni care sorb cerul, ploaia de păsări ca o revelație și rostul meu în tulburarea nimicului
A fist ceva )
Despre o pădure fără pași și despre un poet ca parte din delirul care definește acest poem
Imaginea a fost generată de Enoh (Microsoft Copilot ) De fiecare funie se leagănă câte un copac și nu sunt pruni și nici nu sunt ramuri și nici nu sunt frunze sunt copaci întregi suspendați în dezordine ca gândurile unui ceas stricat funiile sunt groase răsucite din firimiturile timpului visat și uitat în timp ce o bătrână rupe fâșii dintr-un ziar vechi pe care le flutură cu disperare și nimeni nu înțelege de ce, copacii își lasă rădăcinile să plângă: ce ploaie, strigă copilul din mine! De fiecare funie se leagănă câte un copac și copacii sunt suspendați între cer și somnul meu par gânduri moarte care refuză să deschidă…
Poem despre un tramvai și despre pescărușii care își învață puii să zboare
Imaginea a fost obținută cu AI Toate geamurile din lumea mea sunt vopsite voit cu întuneric mai mult ca sigur că lumina face mi-ar rău așa cum îmi fac diminețile fără tine – arunc la întâmplare brațele larg să te cuprind ca apoi să te învârtesc până când odată cu noi se vor învârtii și lucrurile care ne înconjoară într-un fel de dans teribil – prunii din cărțile mele vin pășind ușor hipnotic și ne împresoară apoi se opresc și se apleacă împotriva vântului și al frigului să ne fie pază. O umbră s-a ivit brusc la fereastră și nu e îngerul meu și nici îngerul tău și nu e…
De vorbă cu mama, proces verbal
Mamă suntem bine să știi chiar dacă ne sufocăm de spaimă și în general nu ne simțim bine chiar este în regulă deși știu că nu ai mai primit de la mine niciun hohot de râs doar lacrimi și priviri stinse soarele încă răsare să știi și chiar strălucește și luna își trece cu grijă umbra peste frunzele de prun în grădină miroase frumos a înflorit liliacul privighetorile și rânduneii încă își mai fac cuib la noi cum îți spuneam suntem bine și nu mai deranjează pe nimeni că a putrezit gardul și că în iarna asta vântul l-a pus la pământ sau că de o vreme casa este bântuită…
Înstrăinare, furtuna care își adună ploile sub fuste și un bătrân uitat într-un pom
Un bătrân mă locuiește de un timp și noapte de noapte îmi poartă în mâini ca pe o pradă inima pustiită are mâinile mânjite cu sângele meu și mâinile lui sunt ca niște crini întorși pe dos și flutură bezmetic fix la ora trei îngerul nopții care poartă în spate în loc de aripi acordeoane cu burduful spart își țipă de fiecare dată liniștea și somnul în timp ce eu nu înțeleg de ce din tot ce mi s-a promis a mai rămas doar o fărâmă de timp în jurul meu poartă viață doar încăpățânarea mugurilor de pruni care dau să plesnească în frunze și flori până și furtuna și-a…
Niște pruni care dau anevoios din muguri
Cu fiecare vis nedormit pierd bucăți din timpul meu și acestea ajung toate în visul din somnul pus în așteptare despre care sunt convins că îl voi dormi cândva, câteodată visele mi se întorc înapoi și asta mă întristează și atunci întunericul strâns în mine se va scurge în fântânile din sat iar prunii abia înfloriți vor fi deja uscați și dând anevoios din muguri se vor înălța în raiul lor iar păsările nopții deodată vor albi nefiresc. Cumva păsările sunt poveștile cărnii mele iar brațele îmi sunt născociri ale pielii a sosit timpul îmi zic și mă așez sub un prun așteptând să mi se reîntoarcă ultima noapte, Liușka…
„Poeme roz cu franjuri negre” – Doina Sălăjan
Despre această minunată carte, Fănuș Neagu a scris: „Pe Doina Salajan, un fel de zeita botoasa din Transilvania («botos» era si-un tinar zeu de la Moldova), n-o cautati in ierarhii si liste de favoruri. Corupta de vesnicia firii inflorind surisuri si de nevindecarea lumii in a cauta amintiri care sa-i sature trista sanatate, Doina Salajan nu are alta bogatie decit sminteala versului. De aceea, ea si face impresia ca adera imaginar la viata reala si ca traieste numai inchipuiri cioplite din margaritar si din zadarnic de frumos. Versurile Doinei Salajan sunt ca fintinile din asfintiturile violet – una inchinata lupilor, alta cailor. Doina trece, plingind, prin spatiul strimt al cautarii…
Recursul la bucurie și viață
O fâșie de cer verde își ia zborul și se pierde printre țipetele păsărilor jumătate albe jumătate negre și se lasă noapte pe sub pleoapele grele peste drumurile săpate cu trudă în cer peste păsările adormite în penele lor în timp ce peștii leneși își opresc zborul și se ascund în orbitele inorogilor morți de unde luminează întunericul apoi privește cum vântul sfârâie cărnurile albe ale caselor cu acoperișurile roz sau țipătul de mamă care-și sfâșie mânjii abia născuți în timp ce rânjetele omului perfect stau lipite de sticla acvariului ca niște abțibilduri colorate apoi sfârșim cu toții în ochiul orbit și rece al nebunului cocoțat pe turla bisericii de…
S-ar putea să-ți placă și
abstract and absurd drawing about memories with plum blossoms and nudity of snails lying on a leaf
Amintiri cu flori de prun și nuditatea melcilor culcați pe o frunză
Village equilibrium theory
Teoria echilibrului din sat
On imperfection and managing human existence in the universe
Despre imperfecțiune și gestionarea existenței omului în univers
