Poezie

Tot mai rar nopțile mele

în care tot mai rar nopțile mele
sunt fulgerate de trupuri
fierbinți de femei
de fapt nopțile îmi sunt triste
tot mai pline de dureri
oasele mele se tânguie
ca o orgă cu tuburile sparte
cântând imnuri roții de lemn
și nu mă mai înalță acum suferința
ca pe Isus
doar mă afundă în mine
ca într-un sicriu de plumb

te-ai uitat într-o noapte
la mine adormită în pat
erai beată și aveai
cămașa de noapte ridicată
până peste cap
ți se vedea părul pubian
cum înflorea
cu gândul la rai
adevărul e că sexul cu tine… (Citește mai departe)

Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai … (Citește mai departe)

Glissando

cu cât mă uit mai atent la mine
cu atât mă cutremur mai mult

sunt doar o versiune nereușită
nu ceea ce mi-am doream să fiu
e ca și cum m-aș recompune
în cântecul păsării
și cu fiecare răsărit de soare
sunt mai trist
și parcă niciodată nu am iubit
atât de durut
tot fâlfâind în mijlocul focului
în floarea de crin

mereu mi-am dorit să fiu altul
așa cum spune Mușina
și eu am plătit înainte de a mă naște
pentru o altă destinație
și nu am reușit
acum am plătit înainte de moartei
pentru eternitate … (Citește mai departe)

Mireasă albă

mireasă nenuntită
și albă ca în povești
de ce te-ai ascuns
de ce nu-mi mai ești?

vezi tu
aici toți pereții sunt
din sticlă
nimic nu pot
să ascund
vei vedea
vei vedea
și alte mirese
cum plâng
cum cântă
nu le lua în seamă
ele sunt doar
încercări nereușite
să te imaginez
să știu
cum arăți

amintirea ce-mi vei fi
se va mistui greu
în miresmele iernii
tu doar trebuie să mă ții de mână strâns
oricum drumurile sunt închise
și nimeni nu va mai putea
să mi te fure

vom râde amândoi
de timpul ce … (Citește mai departe)

Om fără destin

rătăcesc fără rost
dintr-un destin în alt destin
dintr-o stare în altă stare
dar mai ales
din eșec în alt eșec
și altceva nu mi se întâmplă

niciodată nu am ajuns
până la capăt
niciodată nu m-am împlinit
mereu nefericit
dar de fiecare dată
plin de speranță
într-un nou început
care mai mult ca sigur
se va dovedi
o altă încercare eșuată

sunt prins în pântecul iernii
ca într-un cocon
cred că îmi voi lua inima în dinți
și voi bate la ușa secretă
închisă în mine
ușa pe care demult trebuia s-o descui
dar nu am … (Citește mai departe)

Gnoză

poate îmi scrii și mie
o poem, îți zic
unul mic, mic, mic
acolo un te iubesc
și neapărat măcar un dinte
am cam rămas fără ei

mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă
îți aprinzi o țigară și taci

sufletul tău
ca o casă fără ferestre
în care cineva mă silește
să dorm
și unde nu vine nimeni
să bată în perete

sufletul meu un maidan
bântuit
unde pasc
două capre și o gâscă
știu sigur chiar
că are … (Citește mai departe)

Scroll to Top