Category Archives: Poezie

  • sună din corn

    0 Comments

    fiecare răsărit de soare
    mă prinde cu picioarele îndoite
    atârnând în aer
    cu genunchii la gură zâmbind tâmp

    până și ultima părticică din mine
    se împotrivește răsăritului
    cu groază
    îmi doresc să fie doar întuneric
    o noapte veșnică poate fi și moarte
    să înmuguresc tot timpul
    să-mi dea lăstari albicioși din urechi
    din gură din ochi
    să mă întind peste larve
    peste aerul din ochi … (Citește mai departe)

  • spleen

    0 Comments

    sau fluturarea mâinii înainte de a mă sinucide

    durerea
    îmi fulgera oasele cu ger
    și ele erau ca de sticlă
    pe care dacă le-ai fi lovit
    cu un sărut
    s-ar fi făcut fărâme

    nici nu ştiu cine
    și mai ales de ce
    mi-a ucis prietenii
    îngenuncherea
    nici nu mai ştiu câte candele au stins
    îngerii orfani mântuiţi
    de candoarea mâinii tale stângi
    urletul lupilor sfâşia … (Citește mai departe)

  • spitalul era gol

    0 Comments

    ploua dinspre pământ spre cer
    şi cerul se înroşeşea miraculos
    priveam uimiţi la el şi ne bucuram de zor
    sub stelele de neon verzi sau roz

    Isus răstignit
    răstignit în icoane
    şi îngălbenit de fum
    ţinând în pumnul strâns
    bănuţul de aramă

    când m-am trezit spitalul era gol
    pentru noi spitalul era ca un cimitir viu
    golit de viață și de bolnavi târzii
    tulburat pustiit … (Citește mai departe)

  • spații înguste

    2 Comments

    dacă mă uit mai bine în urmă
    până şi umbra m-a părăsit
    și peste mine
    se lasă noaptea și o spaimă năucă
    din lumânarea stinsă se prelinge întunericul
    și ploaia mă plouă tăcut
    în orbita ochiului stă la pândă uitarea
    în care lacrimile au săpat șanțuri adânci

    am înțeles târziu
    că nu e bine să port în mine
    toate iubirile
    de-a valma cu biserica
    construită … (Citește mai departe)

  • se rupe în fâşii

    0 Comments

    ţipă în mine bezmetic noaptea
    și boala și moartea cu părere de rău
    mi se rupe în fâşii carnea trădată
    și oasele se sparg ca lovite de-un călău

    îți este milă de mine
    uneori plângi întristată
    tăcerea se așterne pe străzile înfundate
    îmi strâng pumnii scrâșnind
    până când țâșnește din ei lumină
    spectacol trageri de cortină

    în mine se aud degrabă
    trădările și orele lungi … (Citește mai departe)

  • să murim într-o tandră uimire

    0 Comments

    la noapte am să visez
    cum voi zbura pe deasupra oraşului
    aripile îmi vor fi mari şi puternice
    de zeu tânăr
    mă voi opri la fereastra ta
    şi mă vei întreba dacă zbor
    eu îţi voi răspunde că nu
    nu zbor doar visez

    nu ar trebui să-ţi fie teamă
    uneori mi se întâmplă să mor
    moartea aceea
    dintre o singurătate şi altă singurătate
    poate singurătatea … (Citește mai departe)