Poezie
Poem despre timp, viață, moarte și nemurire
Când îți urăști viața la fel de mult cum îți urăști moartea atunci deja va fi mult prea târziu ca și ceea ce nu trăim la timpul lui nu vom mai reuși să trăim niciodată oricât de multe ori ni se va întâmpla și ca vânătorul căruia îi trebuie un timp să ucidă fiara și un alt timp pentru a se vindeca de vină așa și nouă ne va trebui un timp pentru îmbrățișare și cel puțin același timp pentru a ne desprinde și a spune adio, suntem ca oameni structuri duale, jumătate din noi plânge iar cealaltă jumătate râde cu lacrimi. Deși toți avem un timp pentru…
S-ar putea să-ți placă și
Morți invers fardați cu gri și roz
Evadarea din oglindă, amintiri mișcate – acasă
Utopia ca o ficțiune violentă
Poemul tăcerii
Am fost condamnat să nu mai vorbesc și nici să nu mai scriu, mi s-au tăiat în Piața Publică, mai întâi brațele apoi limba și asta pentru că poemele mele au cucerit, pe rând, toate limbile existente pe Pământ. Azi tac și nici să scriu nu mai pot, dar poemele, poeme sădite în mine de către Dumnezeul poemelor din Cer, poemele îmi țâșnesc prin ochi și ele plutesc și tot plutesc.. printre nori și livezi, iar inimile oamenilor traduc poemele mele în gemete și plâns, în timp ce ochii lor plouă, o ploaie fină ca un fum.
Nu-i așa că nimănui nu-i pasă de tine?
de câte ori ești întrebat de curioși mai ales despre copii despre nevastă sau chiar despre soartă soarta ta de fiecare dată le spui că ești bine și că zbori în fiecare dimineață până la soare și îndărăt că fluturii au tot timpul cuib la tine în stomac și în suflet la subsuori mai ales iar când le spui că e frumos și bine la tine în viață nu-i așa că abia îți mai ții lacrimile și glasul ți se stinge încet și răgușit de plâns? de fericire le spui și închizi grăbit în timp ce telefonul îți arde tâmpla ca un fier înroșit nu-i așa că nimănui nu-i pasă…
S-ar putea să-ți placă și
Exercițiu de respirație
ACOPERIȘ 7
Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult
Vodca, femeia și cartea
În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de vodcă și sucul de roșii și atât de tare mă îmbăt gospodărește încât călăresc fel de fel de cai pe pereți până într-o seară când plictisit m-am dus la Dumnezeu și i-am zis Doamne ai milă de mine vreau să încerc și eu femeia animalul acela splendid, perfect și electric. În fiecare seară îmi consum porția cuvenită de femeie și câteva flotări și genuflexiuni să fiu proaspăt și atât de tare mă entuziasmez încât mă arunc pe fereastră de la etajul trei până într-o seară când șontâc șontâc m-am dus la Dumnezeu și i-am zis hai sictir Doamne femeia e o bucurie…
S-ar putea să-ți placă și
Rătăcitor printre zilele rămase şi uitate demult
Poetul poemelor din săptămâna uitată
spleen
Inima ca un pui de rândunică întârziat
fâl – fâl zboară inima mea către tine tocmai mi s-a smuls din piept și dând din sânge ca din aripi – rogu-te-aș Nichita să mă ierți – a pornit-o razna peste câmpie ca un pui de rândunică întârziat sau ca o zână de septembrie puțin exaltată și belalie
S-ar putea să-ți placă și
Despre lăcrimare ca minune cerească
Ca un fel de cântec dar fără pretenții
Distracție planetară și aniversară
Interferențe sau scrisoare pentru noi de dincolo de moarte
Pe Caisului doi – locul unde sufletele noastre ard două lumânările fără flacără – grădina sălbatică edenul nostru și moarte din fereastră brusc s-au desprins două bufnițe albastre – păsări de fier păsările noastre de noapte brusc salcâmul a izbucnit în flori ziua a plesnit și ea ca un boboc nerăbdător diminețile sunt luminate firav și pătate de brumă amestecate cu întunericul rămas din noaptea toată nedormită într-un târziu ținându-ne de mână am pășit de-odată în viață un nou început P.S. moartea e o domnișoară bătrână și virgină cu baston cu riduri și care ne stinge lumina cu un fâlfâit de aripă sau pur și simplu suflă în lumânările…
Poveste de iarnă și o vară teribilă
când a început povestea noastră țin minte ca acum era într-o miercuri în mijlocul lui decembrie anul trecut și deși venea de peste tot iarnă nu ne era frig mergeam transfigurați pe străzile anoste și aproape pustii ale Bucureștiului ca niciodată așa de cenușiu atunci ți-am vorbit pentru prima dată despre romanul pe care urma să-l scriu un roman psihedelic faustic urmuzian și trist despre problemele și stările unei poete premiate ce coincidență sau poate predestinare ție tocmai îți fusese premiată prima ta carte apoi am vrut să-l scriu ca pe un roman de dragoste și pe ale căror cuvinte să le aștern cu buzele pe sânii tăi pe coapse…
S-ar putea să-ți placă și
Despre lăcrimare ca minune cerească
Respirație pe datorie
O seară obișnuită la barul din sat
Poemul care închide cartea și trage cortina – Efectul fluture
de un timp pești albi îmi bântuie somnul țâșnesc cumva prin ochii mei și se lovesc de lumină ca de un zid și mor mă simt singur și abandonat la masa din colț la intrare în bar lângă hidrantul roz și tonomatul stricat din când în când vine barmanul mai trece grăbit și șeful de post urmat de aproape de o bicicletă roz bucăți din oasele timpului pătrund prin tavan în tavernă și ne înspăimântă cum ți-am mai spus pești albi îmi biciuie tâmpla acum parcă dansează în lumina puțină care vine dinspre bar băiete încă o sticlă strig cu putere după barman și deodată mi-au năvălit în ureche versuri…
Un fluture a murit un altul stă acum să se nască
mă bucur de mor când mă trezesc dimineața și văd lumina a mai trecut o zi îmi zic un fluture a murit un altul stă acum să se nască și lăstărim
Fiul risipitor sau neputința de a fi tu însuți
faptul că ne putem emoționa auzind ciripitul păsărilor sau mai ales cum nu ne mai săturăm privind curățenia cerului după fiecare ploaie nu-i așa că îți vine să te iei în serios și să luminezi în trupul tău muritor ca un arhanghel, de multe ori mă ascund în cuvinte uneori mă rătăcesc printre ele ca între pereții casei părintești în zbaterea inutilă de a deveni altceva decât sunt timp risipit iar Dumnezeu are mâinile ocupate cu creația și nu-și mai pieptănă barba în ea și-au făcut cuib un cuc și-o rândunică alunecând din cer vine un înger să fure gutui anul ăsta sunt mari zemoase și gălbui lasă-l să ia…
