• Poezie,  Ucigașii de vise

    Batista însângerată albastru

    fiinţele care trăiesc în somnul meu s-au schimbat, nu ştiu cum dar le-au crescut gheare şi colţi şi păr din când în când le mai ieşeau câte un os prin genunchii de sânge şi se mai auzeau respiraţia timpului şi ghilotinele de vină cum desprindeau universul dintre nove şi stele cu o singură tăiere de o parte lumină de alta întuneric noi rămâneam suspendaţi în noapte loviţi năprasnic de soartă alteori priveam prin ochiul calului mort întors cu migală înspre interior ca printr-un ochean cu lentile fantastice înfloreau ploile în nori şi cum stăteam călare amândoi pe un înger burtos cu breton sau cum hăcuiam cu unghiile cerul în disperarea…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Flori de cuc

    de cum se lasă întunericul încep să tai drumuri în ochiul de sare șuvoi lacrimile ne plângeau ca niște bocitoare niciodată nu am înțeles de ce mă întrebai dacă știam că ochii tăi încă nu au văzut lumina că au fost atinși la naștere de îngeri cu aripa și s-au stins pentru și asta pentru că așa a fost scris într-o carte eu tăceam și dormeam mai departe cu capul lipit de subsuoară o, sânul tău stâng ca o pasăre măiastră care lumină? purtam în suflet atât de multă rană și o dragoste cruntă – de câte ori striveam lumina pietrelor mă clătinam și din mine cădeau fluturi. mai știi…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Câtă lumină ți-am apus în ferești

    ai văzut cum ploaia deschidea acoperişurile roşii ca pe nişte ferestre şi cum se iveau ielele bătrâne dinspre copaci ca nişte lilieci şi cum zburau şi dansau într-un vârtej nebunesc până se deșirau şi se făceau ninsori pe noi dimineața ne găsea ascunşi în spatele casei îţi mai aminteşti cum am alungat într-o zi toți culegătorii de cioburi rătăciţi pe ulița noastră şi cum din lut am născut alți visători de data asta vânători de rouă și ce frică îmi e de atunci fără să știu de ce și câtă ură s-a tot strâns în pereţi sau în zidurile de ceaţă sau în mugurii beţi soare din livezi am și…

  • Orații de moarte și nuntă,  Poezie

    Păsări rude

    unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile și cum îți sfâșie amintirea și plânsul mereu îmi îmi va fi dor de tine și primăvara uite nu mai vine cum tremură carnea în răni ca niște felinare de fum și cât de frig se face focul nostru înghețat păstrat în lampioane verzi și casele cum se revoltă în zborul lor ca niște avioane huruind de zor din acoperișuri și din hornuri și din ferestre se mai aud în noi cântece și suspine de nuntă cântate de un pianist miop și o cântăreață încremenită într-un cub de gheață privirea ta oblică și mută cad în genunchi îți cuprind picioarele ude adio adio se…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Nebunul frumos din amintirea noastră

    L-am crezut mai întâi nebun acolo un aiurit pe jumătate frumos pe jumătate cuminte umbla aşa prin lume cu felinarul aprins şi noaptea şi ziua la vânătoare de vise mai întâi le puşca apoi se așeza lejer în fotoliu și le privea şi ceaţa mereu era ceaţă când vâna şi ceaţa îi umplea ochii apoi îi intra pe o nară în suflet și se umfla ca un balon se făcea dimineaţă sau se făcea noapte și lua de la capăt vânătoarea lui zvăpăiată între timp am învățat despre ceaţa de noapte că e mult mai rea decât restul de ceaţă se lipea de tine de trebuia să te scuturi cel…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    La o ţigară agăţat de zare

    M-au internat acum mulți ani în spitalul municipal și de atunci sunt schingiuit de boală în unicul pat din camera cu gust amar și oarbă sunt fără de alinare și veşnic în păcat abia de câte-o moarte îmi mai întrerupe catalepsia în rest mai tot timpul o pasăre de fier îmi soarbe lumina mai levitează în somn zâmbind o asistentă blondă și-atât uite cum tresar a spaimă şi cum mă plâng cu murmur de buze chinuite de tâmplă sfâşiată spectacolul lugubru abia ce stă să-nceapă ce lungi litanii îmi spui acum la asfinţit şi prunii albi şi puri în carne mi-au înflorit ce bine-mi e acum când moartea-i moartă abia…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Ai fi putut…

    Ai fi putut să-mi fii femeie pe veci şi dor să porţi în pântec ai fi putut să fii fluture sinucigaş ai fi murit albastru din noi să ştii va rămâne doar vina și atât am vrut să te întreb câţi paşi trebuie frânți să te uit dar nu am putut îţi aduci aminte cât de înalt zburam cât mir și foc ni s-a prelins pe oase cât plâns am tânguit în noi şi câte altare am cioplit cu lacrimile noastre? în fiecare zi îți otrăveam buzele cu săruturi sărate și străine tu îmi smulgeai pană cu pană aripa mea de vină în șarpe m-am prefăcut și am desenat degrabă…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Nichita

    chipul tău este acum doar os peste tine s-a așternut cenușa uitării s-a aşternut peste moarte și e multă răzvrătire în cetate de prea mult timp nu se mai aude râsul tău …plânsul cred că te-ai pierdut în cer printre inocenții blonzi la nașterea ta un înger a plâns un altul a pus deoparte un cub pe care avea să ți-l dea puțin mai târziu pe care mulți au vrut să-l ciobească acum știm că nimic nu ai iubit mai mult decât poezia și cuvintele limbii noastre aşezate de tine temeinic în matcă pe care ai zidit-o cu sânge cu trudă și moarte poate pe Dora ai iubit-o la fel…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Poem bramburit tăiat în felii

    – experiment în două părți inegale despre viața feliată Julien – I după-amiaza îmi plăcea să mă tolănesc pe iarbă cu viața îndreptată spre sud mereu mi se părea că e mai cald așa că e și mai mult soare și mă holbam la tine până-mi înverzeau ochii și-mi creșteau muguri pe lobi spre seară turnam în mine printr-o pâlnie de plastic maro gândurile versurile îngânate și tot ce mustea a salivă greoi strânse din iarbă ori stoarse de sub unghii lăptos îți mai aduci aminte cum defilai pe holuri la braț cu asistentele bătrâne din schimbul trei și cum înfigeam o seringă în patul de fier? apoi venea asistenta…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Îmbrățișarea

    „Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/ Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi Unul asupra altuia/ Cu cugetele Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (Descântec de dragoste)   îmbrățișați suntem o parte de divinitate o fărâmă din carnea lui Dumnezeu de fiecare dată ne înălțăm pătimași până când ni se termină aerul și ne sufocăm de cele mai multe ori ne minunăm și ne dezbrăcăm cuminți de aripi le așezăm cu grijă într-o carte după care desenăm în suflet…

Scroll Up Scroll Up