Petre Ioan Crețu

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”) Timpul e ca o închisoare unde din urmele lăsate de Bocancii mei în trupul Lui a țâșnit Moartea cu un obiect necunoscut în mână ca apoi s-o rupă brusc la fugă în sensul invers al Rostului și al Lumii și al Tatălui Pământ ciudat – Moartea prizonieră a Timpului întoarsă din drum împrăștie acum semințe în mustul Timpului fertil și umed semințe de oameni ca să încolțească și să răsară îngeri și soldați. Se pare că viața mea nu a luminat nici măcar o secundă și nici nu știu dacă a fost bine așa cum nici nu știu…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)   „Nenorocitule, singura ta şansă e moartea. E moartea!” o armată de şobolani electrici excitaţi furioşi şi roşcaţi un hohot de râs metalic rostogolit prin holurile Instituție ca apoi iar să se audă vocea pițigăiată a speakerului „Singura ta şansă e moartea!” și tot mai tare mă dor timpanele sparte un cerc de foc îmi strânge fruntea tâmplele subțiri ca de aer apoi o explozie puternică noroiul puturos care se prelinge pe ziduri până în suflet acum mă asfixiază hei, mi s-a spus să stau nemişcat stau nemişcat atât nu am voie, să mişc și iar vocea din…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul pe de-a-ndoaselea al unui păcătos”)   Și dintr-odată m-am pomenit că nu mai pot să citesc abia dacă atingeam coperta unei cărți că imediat se declanșa în mine o stare de greață și vomă cum nu am mai avut ceva profund s-a schimbat în mine rapid și fără avertisment o consecință venită poate ca soluție la întrebările mele mereu puse greșit în urma încercărilor bâjbâite și a erorilor  dar mai ales ca rezultat al eșecurilor repetate a dezamăgirilor și a tristeții departe de gândirea rezonabilă pas-cu-pas și unde mintea mea refuză să fie activată așa, la nesfârșit parcă ar fi un râu care…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Întâlnirea cu mine de fapt întâlnirea cetitorului acestor pagini și dacă cercetarea lui este onestă și profundă dincolo de multele învelișuri care îmbracă conținutul cărții va întâlni haos întuneric și frig dar și iluminare. Anul trecut în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foșcăiau pe albul murdar al pereților unul dintre ei atrăgea atenţia era cumva mai leneş mai încet… stătea sprijinit în antene şi visa uneori recitam amândoi poeme alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi mi-a prins bine prietenia cu el pentru…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Pierderea femeii iubite ca și libidoul pentru un bărbat poate fi privit ca o eliberare din sclavie sau doar ca încă o moarte care să fie ultima. Nu am crezut niciodată că am să ajung să-mi pară rău că am reușit să mă îndrăgostesc acum la sfârșitul vieții cum la fel nu pot să înțeleg cum am ajuns să doresc bolnăvicios cu toată ființa cu toată lumina dar și cu tot întunericul din mine să-i strivesc în picioare fiecare fărâmă de os și de carne fiecare fir de sânge sau chiar i-aș da foc și m-aș învârti în…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Există un loc unde timpul pare că a încremenit și unde clipa trăită e cât o viață obișnuită de om acolo am locuit în același bloc cu Dumnezeu aveam garsoniera cu-n etaj mai jos și ne întâlneam de obicei în cerul comun sau în holul de la parter sau la lift și din când în când beam bere împreună și discutam despre femei despre fotbal și despre poezii. Într-o după-amiază de septembrie la noi în sat a venit Poetul și i-a cerut voie preotului să stea în clopotnița veche și-a adus cu el doar un ghiveci cu o…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Nichita a văzut o pasăre care a ouat în timp ce zbura tot el a văzut un om plângând în timp ce râdea iar eu am rămas piatră în piatră în timp ce El nu ne mai era. Tu stăteai în fotoliu și îmi scriai poezii și știai că de fapt suntem amândoi într-un vis în visul meu pe care îl dorm urcat deja în salcâmul veșniciei salcâmul de pe Caisului doi aveam doi cuci pe umeri iarbă în păr un inorog în ochiul stâng miop și trupul ușor aerul e rar sus în salcâm tu îmi citeai…

Imaginea este un fragment din lucrarea Romancing The Stone care aparține artiștilor plastici americani Jo și Jan Moore (Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Acceptarea propriei umbre ca un întreg a ceea ce suntem ne poate apropia de divinitate și ne poate înălța și ilumina la fel cum o face nădejdea căința sau moartea. Astăzi am reușit în sfârșit să deschid lacătul care zăvora porțile minții întemnițată de nu știu ce responsabil ceresc cu soarta mea și mă simt dintr-odată liber dar și ciudat mai ales când am realizat că în fapt creierul nostru se comportă ca un vortex prin care se intersectează universuri…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)   Și cum ne-a fost dat întunericul ca răsplată și lumina pe care nu o putem vedea pentru că am ales să ne naștem cu ochii stinși. Mă numesc Al Cremardia și sunt dependent de alcool femei și lene și de curând am fost diagnosticat cu ADHD adică am un deficit de atenție și despre mine se spunea ca și despre Rondul de noapte vai ce ramă frumoasă are am mai aflat că așa m-am născut și abia acum înțeleg bătăile zilnice pe care le luam de la mama și cum mă bătea ca să plâng odată chiar a…

(Fragment din romanul „ADHD. Fântâna – Jurnalul alandala al unui păcătos”)    De cum se lumina mă urcam pe casă și-mi dădeam drumul s-alunec pe tabla de acum lucioasă de atâta lustruire și când atingeam pământul carnea mea zicea hâc cu un zgomot surd și sec într-o zi un vecin cu o mână înnodată la spate m-a întrebat că ce fac și i-am răspuns de pe acoperișul casei o fântână vecine o fântână în cer.    Să nu încetezi niciodată să fii recunoscător persoanei care te iubește această persoană un bulgăraș de măreție și dumnezeire sămânța de întuneric și lumină totodată care îți menține aprinsă flacăra dorinței de a trăi…