Moartea mea străină
mai întâi am construit în jurul meu un zid un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam şi desenam cu creta pe zid amintiri fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroașe parcă se subția când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi cu toată ura mea cu înverșunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost…
Despre spaimele noastre ca despre un fapt divers
în tine spaima de nuntire laolaltă cu nevoia de singurătate stau cuminți şi stinghere ţinându-se de mână ca două orfeline chircite sub candela învierii ca şi cum luna a picat grea c-un fante de ghindă în timp ce mie dimineţile îmi sunt murdare prelinse din rana nopţii praf de rodie azvârlit într-o doară peste seminţele de cânepă crudă și iar in patul meu de spital unde mă simt ca într-un cocon ca într-un hamac prins între două cute înnegrite de timp și germenul fricii îşi face iar loc printre coaste şi încolţeşte în ochi apoi răsare acolo ca un corn rugos de inorog ca un ţurţure prins între sânii tăi…
Necuvintele toate graba din noi păsări rude păsări sure
unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile în trupurile noaste revoltate și obosite de trudă dar privește și cum îți sfâșie plânsul uf, mereu dar mereu și cu multă durere îmi va fi dor de tine și primăvara asta e sigur nu o să mai vină ca niște felinare de aer tremură carnea în răni tremură și viermii colcăie în sânge luna și frig se face întruna și fără rost focul nostru înghețat păstrat în amintire și casele uite, casele cum se revoltă în zborul lor ca niște aeroplane și cum huruie de zor din acoperișuri se mai aud în noi și cântece și suspine orații de nuntă cântate de un…
Gânduri despre zile triste și noi
câte degete tăiate și uitate la tine în soartă câte gânduri perverse la tine în poală câte aripi de sânge înnodate și lipite de fereastră apoi focul focul care-mi arde pieptul un murmur de stele se aude de sub tălpi iartă-mi iubito gândul și cum îmi răscolește el visul și îmi fulgeră ochiul orb tot mai mult în întuneric trupul meu apoi oasele lui își dezbracă carnea și se albăstresc ca apoi tu mă călătorești până mă împodobesc în cele din urmă ca un pom de Crăciun flutur mâna și mă afund în liniștea morții deși uite cât de frumos îți desenez sărutul meu pe tâmplă și tu cum înflorești…
Poetul şi floarea
de un timp poetul locuiește în turla bisericii din sat se mai spunea că pe acolo trece și curcubeul iar Dumnezeu intra în fiecare dimineață să-l mângâie pe creștet sau pe frunte și poetului i se lumina cerul din ochi şi din suflet în sat lumea vorbea că în turla bisericii stă un nebun care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet să hrănească păsările şi îngerii cerului şi că de o vreme uite, nu se mai poate bate clopotul a moarte în sat ca un făcut nu se mai murea pe nimeni nu-l mai înjunghia reuma şi grâul era tot mai înalt mai des mai mult vițeii creşteau ca-n…
Nenuntire
îți voi ascunde în ochi un trandafir sălbatic ca spinii lui să-ți sfâșie privirea atât cât să-ți amintească că nu-i iubire fără durere că nu e nici moarte fără sărutul de adio și că ne pierdem mereu mereu și sublim în nimicuri iar mie mi s-ar topi aripile în somn și aerul din piept mi s-ar topi și el oasele mele sângele meu carnea toate doar durere o durere continuă și rea tu ești dans nemișcat o statuie trupul tău gol și miroase dumnezeiesc a iarbă crudă a iasomie udă a smirnă și tămâie brațele tale sunt bântuite de umbre sărutul tău un pahar cu vin șoldul îți e rotund…
Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi
ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă dar în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de cer și lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine acum dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm mereu același vis tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în…
Poemele pandemice, poemul șase
singur printre femei îmbrăcate în negru puțin neliniștit și cu o durere cumplită în piept apoi trec în umbră pe partea cealaltă a șoselei pe care viața încă urcă pieptiș nu uita rostul tăcerii îmi zici și nu te îndepărta prea mult de tine ai putea fi oricând surprins de întuneric și nu știu de ce ochii au nins drumurile s-au întors de unde-au pornit hei, câtă tristețe am ucis la pândă în vis ai intrat în salon și ți s-a spus conspirativ că vei avea mult de așteptat că e fată și vine pelvian și din nou jocul morții îți tulbură somnul tot felul de arătării de licurici îți…
Prizonierul
tu mi-ai zis că am rămas toată viața prizonier visului meu și abia acum am înțeles că nu l-am părăsit niciodată că am fost pe dinăuntrul meu foarte bine ancorat și că aici cresc ruguri înalte ca niște turle de biserici focurile gheenei spui tu unde mă nasc în fiecare clipă ca un experiment nereușit ca o fiară fără gheare și colți înspăimântată de întunericul din proprii ochi trezește-mă îți zic trezește-mă, te rog! și m-am trezit dar am adormit la loc instantaneu în același vis ca un drum care nu duce nicăieri înveșmântat în aceleași haine vechi de prizonier cu luna prinsă ușchit la rever încălțat în aceeași bocanci…
Stângăcie umilă din vină, smerenie târzie
poate ar fi trebuit să mă nasc ceas ca să pot să-mi potrivesc viața ori de câte ori îmi rămâne în urmă dar m-am născut om un bulgăre de humă și lumină o fărâmă de energie amestecată cu roua dimineții și duh și dumnezeire poate ar fi trebuit să mă nasc pasăre să mă înalț ori de câte ori mă împiedic dar m-am născut ou sub o aripă de înger un sâmbure de zbor poate doar o încercare și toate amestecate de-a valma cu bucăți de umbră și lumină poate ar fi trebuit să fi fost zidit altar în piatră din sânge, cine știe dar m-am născut în grabă și…
Petre Ioan Crețu
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
