Mă tot pierd și mă pierd de nu mă mai știu…
ești ca roua în zori ești lacrima nopții plânsul zeilor beți sau doar cântec șoptit în tainice paturi ca în răsărit de soare privirea ta căpruie să pieptene fumul în pieziș și sufletul meu apoi copiii mei încă nenăscuți și nu mai miră pe nimeni că ninge viscolit peste urmele pașilor tăi ca într-un final apoteotic să treacă și tancuri și licurici peste trupul tău când ai plecat am întrebat iarba de tine și de bucurie a înflorit brusc apoi am întrebat și de mine și pomii au izbucnit în plâns și tot de-atunci noaptea își cheamă de fiecare dată păsările înapoi și le așază în somn încet, încet pe…
S-ar putea să-ți placă și
Drawing mechanical
Nălucitură mecanică
moon in black white
Luna, fata cu părul înstelat
priveghi
Priveghi
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito despre orașul cu trei felinare și o bancă uitată în parc unde în fiecare zi primeam o gogoașă și de atâta fericire plesneam despre orașul unde specialiștii în administrat supozitoare în urechi se înmulțeau alarmant iar trupurile noastre se zvârcoleau pe o frunză neîncetat până când dimineața a explodat în bucăți mari de lumină și s-a făcut frig și s-a înnoptat la noi în casă despre orașul în care șeful secției de reparat timpul era mereu cu degetul arătător îndreptat spre o cisternă cu apă sau către umbra mea firavă de om cocârjat dar de cele mai multe ori arăta către femeia călare pe o motoretă…
Roata din suflet
Recită scriitorul Lucian Dumbravă. Felicitări! Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult. în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roata la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunica nu era o femeie…
S-ar putea să-ți placă și
Fiul risipitor sau neputinta de a fi tu insuti
Fiul risipitor sau neputința de a fi tu însuți
The angels clapped nails in the sky
Cum băteai cuie în cer
rusty tram and the seagulls on the block opposite
Poem despre un tramvai și despre pescărușii care își învață puii să zboare
Născut pentru a te iubi
Dumnezeu m-a născut într-o dimineață de duminică era o zi caldă de toamnă abia începută s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit să te caut și să te iubesc cu grijă și pe nerăsuflate cum nimeni nu a mai avut parte pe tine femeia cu o mie de brațe atâta dragoste s-a strâns în mine și tremur de fluturi și tremur de flori și tare îmi e frică că încă nu știu ce te poate lumina ce te face să zâmbești sau să înflorești în fiecare dimineață dar cel mai mult îmi e frică de întunericul și gerul care mă locuiește de prea mult timp în singurătate în prea…
Însingurare
la mine a venit un înger cu aripile înnodate la spate să mă întrebe aşa cum o mai duc eu la modul general și-n particular cu fericirea cum a venit aşa a şi plecat cu aripile înnodate la spate apoi ai venit și tu cu mânecile suflecate până la coate te-ai apucat gospodăreşte să-mi mângâi fruntea să mă săruţi pe suflet până când m-am subţiat apoi ai plecat în viața ta așa cu mânecile suflecate până la coate deja te-am uitat
Suferiri sau singurătatea din nor
buzele-mi sunt crăpate de-atâta așteptare în căuşul palmei mele creşte o flacără, tu crește și-o floare tu te ridici rug de sânge de foc de iubire şi te cuprind lumânarea morţii lumină duh chin cuvinte stinse-n ochiul strâmt prelins nu-mi spune sunt numai urme de vânt şi nici o şoaptă nu nu răzbate până la tine deschide-mi și te izbăveşte! – doar zbateri de aripi, umbre și nelumini și toate o ruină! de nu ai fi avut aripi în genunchi ai fi venit şi te înveşmîntez cu straie de aur cu aripi și aer apoi te pătrund orbitor sângele tău scânteiază cât foc – oare câți fluturi îmi zboară ultima…
M-ai luat de mână şi m-ai trecut viaţa
lângă o pereche de aripi desenate pe geam am o amintire unde o mătuşă mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi creşte mare nimic, îi răspundeam sau dacă tot nu pot să mă fac soare mă voi face umbră şi leac. între copilărie şi moarte îmi amintesc doar ultimii ani aici se făcea că te chemam şi te căutam și când te găseam mi te prelingeai în oase şi ele se frângeau rarefiate de boală de soartă şi mă făceam totuna cu uitarea cu lupii cu vina apoi umbra ta deveneam habar nu aveam că în moarte ai să vii și mă vei lua de mână ca…
Umbra zeului poet e mută
noi poeții călătorim în lume sub formă de îngeri cârduri cârduri și bolnavi de cuvinte de atâta iubire ne dor picioarele și ne cresc aripi de cele mai multe ori ne înecăm în vinul ieftin și acru unii suntem veseli cei mai mulți suntem triști suntem aceia care umplem noaptea cu flori de gheață ferestrele voastre să fiți fericiți suntem aceia care smulgem cuvintele poeme din noi ca pe niște răni ca pe niște bucăți mari de carne bucăți de suflet mai ales și plângem lacrimi de fier cu gust de moarte și ler ne subțiem cu fiecare cuvânt scris cele mai frumoase poeme le plătim cu ani grei din…
S-ar putea să-ți placă și
I was blood a dying light beneath my temple 5
Sângeram o lumină de moarte sub tâmplă
In which Ezra asks for light and many others
În care Ezra cere să se facă lumină și multe alte nimicuri
That from the nunnery Of thy chaste breast and quiet mind
La icoana sânilor tăi ard lumânări
Vodca de la miezul nopții, sfârșitul lui azi
poate doar cuvintele care-mi bântuie somnul în plină zi zgâriate pe toți pereții dormitorului în dimineți abia mijite poate și cafeaua țigara și oftatul să-mi amintească cumva de tine deși gânduri gânduri se tot desprind de mine și-a alergă spre tine în salturi caraghioase și te hărțuiesc și te înlănțuiesc cu patimă târzie prin lumea ta năpăstuiește un inorog trist legat cu lanțuri grele de balustrada balconului de la etajul cinci care dă în sufrageria apartamentului din Obor prin care trece tramvaiul douăzeci și unu bis în fiecare dimineață de marți la ora cinci fix pe treptele de la intrare în bloc un bătrân vinde leuștean uscat ceaiuri și viniluri…
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată) în singurătatea mea stă ascunsă singurătatea ta care la rândul ei ascunde o altă singurătate și tot așa până ajungem la Dumnezeu și bucata lui de lut înmuiată în apă apoi la dorința lui de a nu fi singur și flămând de spații drept pentru care într-un moment de rătăcire te-a creat pe tine dintr-o coastă de-a mea de atunci și mai tare mă doare când plouă, singurătatea ne-a făcut pe amândoi chiar mai ușori decât aerul fără aripi și fără vreun rost culegători de lumină și întuneric tot țopăind dintr-o stare în alta dintr-un măr în alt măr până într-o zi…
S-ar putea să-ți placă și
the glass will make gloomy high bird sounds whenever you roll or the wind will blow
Ca un lujer de crin
blues despre caini
Blues pentru câinii care îmi sfâșie urma pasului
Dead nature with a red bite under an extinguished sun
Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare stingher
Petre Ioan Crețu
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
