• Atunci când până și chitarele plâng,  Poezie

    La icoana sânilor tăi ard lumânări

    îți amintești, sunt poate mii de ani cum culegeam întunericul în rai din frunzele de măr albastru fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn înainte de marea izgonire ca apoi să lăsam lumina să curgă într-o noapte târzie sufletele noastre sau cum îți despicai pieptul din prima și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin apoi te lipeai de cruce senin sau cum creștea în tine rodul divin și dorința cărnii și șoapte târzii? doar varul mai strălucește la noi în viitoarea acasă ochii ni-s arși cu țurțuri de gheață mușcam nervos cu gura din pereți din care în fiecare noapte musteau fantome cu pantaloni verzi umbra bătătorită de…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Povestea din ţinutul bătrân

    ţin în pumnul strâns întunericul cu grijă să nu se prelingă până în rana din umăr – urme de cioturi de aripi şi multă furtună – din prea multă lumină fărâma asta se face întuneric ademenită în partea mea de lună capcană şi temniţă nebună m-am trezit speriat păstrător de întuneric hăituit şi pierdut în satul bântuit din câmpia bătrână unde caii se învârt în cercuri desenate de mână din fântânile săpate ţâşnesc hălci de lumină fluturi firavi în ninsori obosite femei uitate de lume cuci rătăciţi din cimitirele păgâne când mă încumet să te chem mi se frâng deodată uimirile ce murmur mă înlănţuie cu lut un înger căzut…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Poezie angelică

    – alt experiment la fel de nereușit – de fiecare dată când deschideai fereastra trecea prin sufragerie nepăsător tramvaiul doișpe zdrăngănind din tablele ruginite cu geamurile sparte murdare boțite (în tinerețe tramvaiul a fost tanc mândru cu șenile și creste) și de fiecare dată lustra începea să tremure lustra aia cumpărată de ai tăi din magazinul sătesc cumpărată la pachet cu o lampă cu fitil cu oglindă și toartă când închizi fereastra se face liniște la loc și avem impresia că am murit fără veste mai toată ziua stăm în bucătărie bem cafea și fumăm țigări proaste sorry am uitat că nu mai fumez nu sunt eu cel care trage…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Întunericul din Pic

    aș putea să-mi imaginez o fortăreață înconjurată de un șanț plin de flegme și unde multe nunți se vor întâmpla fiecare cu întunericul lor nuntașii se vor ascunde în mine și le voi simți durerea și focul din carne din oase din sânge într-un târziu vor flutura și se vor preface în îngeri îmi închipuiam că va veni timpul când voi putea schimba în profit întunericul pe lumină și că voi străluci de unul singur în isteria ce mă va cuprinde și unde îmi voi tăia venele apoi cu sângele gâlgâind din braț voi râde în hohote voi plânge câtă suferință poate duce Pic cu el se minunau vecinii știu…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Dincolo

    se mai aud din când în când paşii târşiţi pe nisipul pustiului bântuit de îngeri timpul scurs din trup ca dintr-o clepsidră crucificaţi acest trup crucificaţi acest trup de albastru trup plăpând mă tot îndemn și strig la voi chiar și în adânc de fluture sunt om îți spun mai bine privește vântul cum netezeşte depărtările puse de noi între noi și cum continuăm să ne îndepărtăm de noi grăbiţi stă în firea noastră să ne sinucidem aruncându-ne din cer să ne zdrobim cu ură cu furie de caldarâmul stingher în fiecare dintre noi se află un om un fluture un om o renunţare şi sigur tot nimicul lumii strâns…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Am avut naivitatea

    dacă cineva ne-ar spune încă de la naștere cât de lesnicioase sunt lucrurile că Dumnezeu așa le-a făcut simple să nu ne batem capul cu legile fizicii cu hermeneutica cu tantra și alte nimicuri doar că le-a ascuns în sâmburii unui măr căruia i-a zis fructul oprit și noi l-am crezut de atunci tot trag neputincios de mine când în sus când în jos ca un pendul stupid bolborosind silabe fără rost și îmi amintesc cum se minuna timpul de mine rotund și duios sau cum mă dădeam jos pe ulița mare din trenul lăptos cu franjuri și roți mângâiate de un șef de tren afectuos și nu am să…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Du-mă departe

    mă întrebi cum e să te trezești trist în fiecare dimineață să vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor sau să fii bolnav de somn să fii deja beat să aluneci în vomă pe scară să cazi fulgerat doar pentru că chipul ți se lovește dur de oglinzi o, de-ai știi am sufletul plin de cioburi până în gât nu știu îți răspund aproape în fiecare dimineață văd doar degetele tale cum scormonesc demonic în ceață o doamnă mi-a scris că nu ar strica să iau câteva lecții de dans și ori de câte ori îmi va bate în ușă să o invit la vals i-am răspuns că altădată aș fi preferat…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    4.2. Chapeau bas

    unde în fața femeilor Pic își scoate pălăria abia după aceea își dă nădragii jos iar bucuria lui era imensă iubea altfel femeile cumva iar dorința cărnii aproape lipsea sufletul lui doar cenușă poate doar poetul din el era viu poate dar și el de la o vreme a cedat și-a dus talentul în munți și după un timp, alt timp a urmat mai crâncen corabia lui fără timonă a tot rătăcit nicicând ancorată nicicând fără vânt fantomă în ceață rătăcind spre nicio țintă spre nicio măiastră doar apă doar zâne bătrâne ridate mănunchiuri de raze tainicul rit misterul cântării etern visătoare adânc îngropată în palide viori în lumea lui,…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    4.1. Prima iubire a lui Pic

    prima dragoste s-a întâmplat într-o vară august șaptezeci și patru după moartea stupidă a Mariei o fată frumoasă de optâşpe ani port și acum în suflet durerea tânjirea după ea revelația luminii pierdute realitatea crudă că n-am să-i mai simt respirația fierbinte pe umăr în palmă sânii mici abia înmuguriți gândul flămând femeie întâmplată plutind și ea se întrupa în mine pe furiș ca și cum deja se aprobase să fiu călătorul dintre lumi sperând până la sânge că ne vom regăsi soarele picura doar apă de ploaie parșiv ce festin miroseam a frică miroseam a vin până adormea și noi exaltam ca și cum moartea ne-ar fi murmurat cuvinte…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Corpul tău șerpuind

    corpul tău se răsucește amețitor în fiecare duminică de cum te trezești aerul din jurul tău se încarcă electric scânteind antisimetric și de fiecare dată râd verde nervos alteori mă duc la crâșmă pe jos și mă îmbăt apoi zac trei zile cu capul între umeri cu stomacul pe buze și o dâră groasă de umbră mi se prelinge din gură și casa se învârte la fel ca și tine uluitoare și surdă nici nu mai știu dacă e duminică sau dacă e marți și câinii mă latră mă urlă a ciudat strânși în jurul casei în cerc încep și ei să se învârte în sensul invers în ritmul ce-l…