Category Archives: Recviem pentru o roată bolnavă mintal

  • Rutină

    0 Comments

    să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
    fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
    ca insectele din capcana luminii de bec
    viața noastră avea un singur anotimp
    și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
    apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
    așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
    și povesteam
    ce am fi vrut să ni se fi întâmplat… (Citește mai departe)

  • Recul

    0 Comments

    de un timp
    mă locuiesc doar pe dinăuntru
    pe dinafară sunt gol pușcă
    port doar o pâlnie de tablă pe cap
    și sandale din pânză

    din când în când
    îți scriu o scrisoare
    alteori un poem
    și atunci mă apuc
    cu mâinile de cer
    și mă dau huța huţa-huţa
    sau smulg știrul
    crescut stingher
    pe coapsa mea stângă
    frumos încrustată
    cu fire subțiri din sticlă … (Citește mai departe)

  • Controversă

    0 Comments

    cum îți spuneam
    mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
    s-au urinat din înaltul lor
    peste ochii abia luminați
    mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
    să-mi închipui că zbor înalt
    în golul uitat dintre stele

    altfel îmi petreceam mai tot timpul
    recitând poemul lui Dinescu
    „Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie”
    sau poezii de-ale lui Bukowski
    bolovănoase frivole și amare
    până reușeam … (Citește mai departe)

  • Într-o zi de treișpe fatalitatea din fiecare zi

    0 Comments

    (se pare că fiecare avem o zi de 13 într-o marți nefastă)

    spune-mi cum de nu ai obosit
    să umbli cu inima în brațe
    bolborosind cuvinte neștiute
    ori alunecând de-a lungul străzii
    lovită cu pietre de bărbați
    cu baston și îmbrăcați în negru?

    Îmi aduc aminte că într-o zi de treișpe
    ți-a spus că te iubesc
    că îți voi întinde
    covoare de flori sub pași… (Citește mai departe)

  • Nemilostivire

    0 Comments

    vine străinul și-ți ridică
    sub coaste o casă
    îți simți dintr-odată sufletul greu
    cum îți cade în oase
    apoi cum te cuprinde zidul
    și-auzi și urletul greu
    al câinelui mitic cu trei capete
    și o năpastă
    ca și fâlfâitul morții
    pe deasupra orașelor fantastice
    peste tine mai zboară
    și-o veche ambulanță
    cu girofar și faruri de ceață

    apoi străinul pleacă
    însoțit de hoarda de îngeri… (Citește mai departe)