• Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Caniculă

    orașul meu colorat în verde și galben galben palid pătat cu roșul soarelui apoi buletinul de știri vremea toate trecute prin ochiul meu căprui în ecranele de sticlă și leduri breaking news ne plimbam pe stradă amândoi doar ce ne-am cunoscut în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte și strada se înclina nefiresc casele cu țiglă roșie se prăvăleau ca un castel din cărți ținându-se de mână cu pereții suflecați până la bârnă grăbiți ne loveam de câte un pom uscat dezbrăcați de coajă și pictați apoi o mie de cuci rătăciți și uitați în grădina bolnavă și peste…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Balada roților cu breton

    în orașul meu mergeau la braț trei roți de rezervă Bridgestone purtau pantofi cu toc și aveau breton împreună cu două prezoane rebele când li se făceau dor se așezau cuminți în brațele mele patul scârțâia groaznic, și trupul mă durea în ochi îmi creșteau priviri firave abia de mai pâlpâi la geam ceva mai târziu am aflat că ochii sunt ferestrele cerului prin care ne aruncam de câte ori venea asfințitul la noi în salon am mai aflat și cum se îngropau copacii copac în copac apoi zece câte zece în alt copac până va rămâne un singur copac căruia i-am dat foc spre înserat îngerii de lumină licăreau…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Am avut naivitatea

    dacă cineva ne-ar spune încă de la naștere cât de lesnicioase sunt lucrurile că Dumnezeu așa le-a făcut simple să nu ne batem capul cu legile fizicii cu hermeneutica cu tantra și alte nimicuri doar că le-a ascuns în sâmburii unui măr căruia i-a zis fructul oprit și noi l-am crezut de atunci tot trag neputincios de mine când în sus când în jos ca un pendul stupid bolborosind silabe fără rost și îmi amintesc cum se minuna timpul de mine rotund și duios sau cum mă dădeam jos pe ulița mare din trenul lăptos cu franjuri și roți mângâiate de un șef de tren afectuos și nu am să…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Du-mă departe

    mă întrebi cum e să te trezești trist în fiecare dimineață să vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor sau să fii bolnav de somn să fii deja beat să aluneci în vomă pe scară să cazi fulgerat doar pentru că chipul ți se lovește dur de oglinzi o, de-ai știi am sufletul plin de cioburi până în gât nu știu îți răspund aproape în fiecare dimineață văd doar degetele tale cum scormonesc demonic în ceață o doamnă mi-a scris că nu ar strica să iau câteva lecții de dans și ori de câte ori îmi va bate în ușă să o invit la vals i-am răspuns că altădată aș fi preferat…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Corpul tău șerpuind

    corpul tău se răsucește amețitor în fiecare duminică de cum te trezești aerul din jurul tău se încarcă electric scânteind antisimetric și de fiecare dată o iau razna și râd verde nervos alteori mă duc la crâșmă pe jos și mă îmbăt apoi zac trei zile cu capul între umeri cu stomacul pe buze și o dâră groasă de umbră mi se prelinge din gură și casa se învârte la fel ca și tine uluitoare și surdă nici nu mai știu dacă e duminică sau dacă e marți și câinii mă latră mă urlă a ciudat strânși în jurul casei în cerc încep și ei să se învârte în sensul…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Recviem pentru o roată

    cineva m-a întrebat frate, cum e să respiri de unul singur să urli cu lupii ca lupii la lună să te înalți om și roată cu îngerii de mână? cineva ți-a aruncat umbra fix sub roata mașinii și nu era Dumnezeu era doar o fărâmă de soartă în care două gospodine borțoase dansau cu foc rock and roll pe masă orașul meu avea nervii întinși la maxim străzile alunecoase mărșăluiau de zor și nervoase de-a lungul trupului tău bolnav uite cum umpleai aerul încăperii cu cer și cum te mângâiam încet pe tâmplă carnea îți sfârâia neîmblânzită sângele îți țâșnea pe nări și cum sufletele acoperișurilor stăteau noaptea la pândă…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Îți spun că îmi pare rău

    Dumnezeu m-a născut într-o dimineață de duminică era o zi caldă de toamnă abia începută s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit să te caut și să te iubesc cu grijă pe nerăsuflate cum nimeni nu a mai avut parte pe tine femeia cu o mie de brațe îți spun că îmi pare rău și sângele dă să țâșnească din carne mi se umflă venele și dă să se spargă și toată dragostea mea pentru tine ca niște șerpi gonește pe sub piele sau se înfige adânc în oase doar nisipul de sub picioarele noastre e din ce în ce mai amar pare mai aspru și drumul de piatră…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Când mâinile îmi vor deveni inutile

    când mâinile îmi devin grele ca plumbul adevărate ancore de fier iar unghiile se înfig în viață cu speranță cu frică și apoi se smulg din umeri cu groază și urlet cineva mi-a zis că sunt dependent de femeie de femeia hărăzită de ursitoare zglobii și care se furișează pe sub piele ca un șarpe biblic păcat că abia acum te-am întâlnit când deja mâinile îmi devin inutile ca și carnea și sângele din mine și mă întind pe pat doar ca să dorm rătăcesc cu sticla de vodcă în mână din oraș în oraș din stradă în altă stradă din copac într-un alt copac din întuneric în alt întuneric…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Blowin’ In The Wind

    pe mine Dumnezeu m-a născut dintr-o aripă de cuc şi o coastă de zeu la marginea drumului orb desculţ unde câini hămesiţi alergau umbre de pruni sau corăbii de fum sub un umăr de vânt delirul frumuseţii paradisul bolnav paradisul pierdut şi eu bolborosind ruga dintâi iartă-mă zic tălpile mi se fac tot una cu drumul cu praful cu urma cu pântecul mumei încovoiat sub tăceri înlănţuit de lut de mult am uitat zborul de mult am fost izgonit umerii tăi verzi ochii-ţi căprui cineva presară pietre cineva mă priveşte sfâşiat de zei sfâşiat de prieteni sfâşierea lumii cerul dintâi pământul dintâi pierise deja şi e numai scrum sub tâmplă…

Scroll Up Scroll Up