Petre Ioan Crețu

întuneric scrum bere și eu decupând cu arătătorul siluete de femeie din nimbusul cețos al încăperii fumul țigării și toate femeile îmi ieșeau reci și străine boite pe față cu verde și gri îmi opresc degetul brusc și mă ridic fac semn chelnerului și zic o vodcă băiete și-o halbă cu bere neagră să fie o, cum mai viermuiau printre mese femeile din fum de țigară și cum se roteau acum în jurul meu așa cum mi-au ieșit reci și străine negre să fie se auzea o voce parcă din mine și să aibă guler spumos și mustăți și barbă și față cumva plictisit plimbam cu mintea lucruri stupide cârduri…

nu-i crede frunzei scrie-i morții de rece de roșu de verde brațele lungi pârghii și sânii neîncepuți spectacolul lumii cuvinte triste cuvinte de prisos vin copii cu lămpașe și-mi alungă nopțile și-mi alungă spaimele și-mi alungă orbul și-mi alungă golul din ochi și din priviri și întuneric și lumină și păsări mari au început să ningă alb la mine pe uliță în nopțile vii de când mă știu îmi cheltuiesc timpul fără măsură dar și plânsul și dorul și mă risipesc fără de măsură și de fiecare dată în așteptatele cuvinte care oricum nu mai vin ca apoi să respir rar și să fac pauze tot mai lungi rezemat de…

sau joaca de-a Dumnezeu sau azilul prunilor șchiopi și cu gușă sub scoarța aspră aspră și alburie asemănătoare cu scoarța de nuc cu cele două colțuri ale gurii prelingându-se încet pe sub ramuri așa cum se scurg ochii în plâns apoi jucăm un joc un joc infantil de copii cine reușește să nu numească cele mai multe lucruri dintre acelea care ne înconjoară și ne întoarcem apoi iar la pruni de data aceasta încercăm să le înghesuim rădăcinile în cer și apoi să le facem aripi de fier de fier și de vânt și ei să ni se pare a fi zei imenși drepți și înalți până la cer doar…

Motto: „Ca un fum de țigară…” Adrian Păunescu când nu știi ce să faci când nu știi ce să spui când nu-ți poți liniști tremurul mâinii și dacă plângi și plângi așa cum mama își plânge pruncii morți nenăscuți nu-i așa că atunci îți vine să urli să urli ca un animal rănit și urli ciudat și urli cumplit asemenea lupului alb și bătrân lup părăsit părăsit de soartă părăsit de haită pe clanța porții stau trei fluturi împietriți te-așteaptă ca nu cumva să ți se rănească palma când ai să vii la mine la mine pe Caisului doi acolo unde prunii au ars de vii și în locul lor…

de cum se face primăvară vin toți cucii satului la mine și-mi lasă fiecare zălog câte un ochi până la toamnă după care se duc veseli până la barul din colț de unde veghează atent hidrantul roz și cum se lăsă întunericul umblu pe ulițe cu un ochi de cuc pe care îl port cu grijă în căușul palmei stângi și ochiul strălucește puternic și-n urma mea se face o lumină blândă lumină ca de ziuă sunt un fel de responsabil cu iluminatul satului meu și asta îmi dă o stare de bine ori de câte ori o întâlnesc rătăcind pe ulițele satului în timp ce plimb ochiul de cuc…

nu-i așa că ori de câte ori se destramă noaptea și se face dimineață întunericul rămâne singur și luna rămâne și ea tot singură și latră ca turbată la oameni latră și la stele iar din frunze din frunze se preling lungi și reci pumnale de verde? mă uit în oglindă mă uit și nu mă mai văd..

ar fi trebuit să învăț de la pruni să-mi mut din când în când soarta din calea ta mai ales până și pământul se sufocă subit și-atunci își strânge fustele și se dă peste cap apoi se aruncă cât e de mare într-o cișmea și chiar se face bine în schimb am învățat de la oameni să mint dar asta-i cu totul și cu totul altceva e o altă poveste cu o iubire și cu o narghilea primită într-o iarnă în dar inorogul satului e orb mai are sărmanul și o copită despicată de obicei îl poartă îngerii de subsuori și-l duc acasă le plângi de milă dar e jobul…

cineva îmi spunea despre barul nostru că seamănă cu o gură știrbă și nu am știut ce să-i răspund i-am îmbolmăjit ceva neinteligibil apoi i-am povestit despre cum prunii mei traversau în fiecare zi strada cu mine și numai pe la semafor și pe verde mie chiar mi se pare un adevărat miracol că niște vegetale au cunoștința răului și binelui, colosal apoi i-am spus despre cum mucegăiesc cuvintele nerostite sau cum mă întrebam că pentru cine înfloresc florile în lume sau despre chipurile întunecate ale ucigașilor de vise și cum ne răscolesc ei viața și somnul și rostul și anii tineri avuți cândva și cum umblam noi țanțoși cu…

mi-ai arătat puii de pescăruși cum alunecau pe cer sau cădeau rostogolindu-se în mare încercând să învețe să zboare apoi am vrut să zbor și eu odată cu ei și în loc să mă înalț mă tot afundam aripi visam și păsări îmi doream să am în loc de ochi ca să văd dincolo de zare de noi apoi am tot bolborosit captiv în oglinzi despre iubirea noastră și nu reușeam să înțeleg ce spun dar vreau să scriu acum numai și numai despre puii de pescăruși poate și despre noi deși știu că nu mai vrei și cum le semăn acelor pui în încercarea de a învăța, de-a învăța…

cum am intrat cârciumarul m-a chemat la el și mi-a zis că ar cam fi timpul să-mi plătesc datoriile și că nu mai are nici el bani plus că s-au strâns facturi de plătit apoi m-a întrebat brusc cu ce mă ocup și ce am de gând să fac cu viața că mă vede toată ziua mâzgălind cu pixul într-un caiet păi scriu, i-am răspuns timid bine, bine asta văd și eu dar ce scrii păi… literatură pentru adulți spun dint-odată inspirat și fudul și fața cârciumarului s-a luminat brusc mă bucur pentru tine mi-a zis am crezut că ești vreun neisprăvit din ăia care scriu poezii știi tu ce…