Category Archives: Poezie

clocoteşte în mine mândria de orb şchiop
uite cum se face ea stâlp temelie
zideşte-mi pe umeri un corn şi suflă
zic îngerului din oala de fier cu mânere de plută

cum mi se umflă bobul de orz pe sub coastă în burtă
pe sub subsuori trec armate inceste
de greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte
la televizor despre învăţături apocrife vorbeşte un … (Citește mai departe)

Lângă o pereche de aripi topite pe geam am o amintire
unde o mătuşă mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi creşte mare
nimic, răspundeam sau dacă tot nu pot să mă fac soare
mă voi face umbră şi leac.

Între copilărie şi moarte îmi amintesc doar ultimii ani
aici se făcea că te chemam şi te căutam
tu mai mult te … (Citește mai departe)

în mine e spaima de nuntire laolaltă
cu nevoia de singurătate
stau cuminţi şi stinghere ţinându-se de mână
ca două orfeline chircite sub candela învierii
ca şi cum luna e grea c-un greiere de lână
dimineţile îmi sunt murdare prelinse din fructul nopţii
praf de rodie azvârlit într-o doară
peste seminţele de cânepă crudă

– lasă-mă să te blestem şi să te plâng ca pe … (Citește mai departe)

„Luminată e de pâine masa mea la care scriu
cu o pană lustruită dintr-un spic suav de grâu”
(Marin Lupşanu – O familie de ţărani)

e frig în lume ne sticleşte viaţa de ger
susură rana din tâmplă a moarte
eu până la prăsele înfigeam ochiul în cer
trosnesc în mine toţi zeii
în livezi stau să înflorească duzii printre cruci
si luna îşi … (Citește mai departe)

câtă uimire este în aburul ce se ridică din câmpie
în dimineţile cu rouă eu cel venit din munte în bejenie
în genunchi bolborosind rugăciuni de taină

şi ploi şi fum prin vene se înalţă ca un glob de lumină
lanuri întregi de maci urcă în morile din vis
în morile cu lanţ, în morile de vânt se macină iluzii
– visul unu: am semănat … (Citește mai departe)