Petre Ioan Crețu

unde chemarea sângelui viscolește zăpezi teribile în trupurile noaste revoltate și obosite de trudă dar privește și cum îți sfâșie plânsul uf, mereu dar mereu și cu multă durere îmi va fi dor de tine și primăvara asta e sigur nu o să mai vină ca niște felinare de aer tremură carnea în răni tremură și viermii colcăie în sânge luna și frig se face întruna și fără rost focul nostru înghețat păstrat în amintire și casele uite, casele cum se revoltă în zborul lor ca niște aeroplane și cum huruie de zor din acoperișuri se mai aud în noi și cântece și suspine orații de nuntă cântate de un…

câte degete tăiate și uitate la tine în soartă câte gânduri perverse la tine în poală câte aripi de sânge înnodate și lipite de fereastră apoi focul focul care-mi arde pieptul un murmur de stele se aude de sub tălpi iartă-mi iubito gândul și cum îmi răscolește el visul și îmi fulgeră ochiul orb tot mai mult în întuneric trupul meu apoi oasele lui își dezbracă carnea și se albăstresc ca apoi tu mă călătorești până mă împodobesc în cele din urmă ca un pom de Crăciun flutur mâna și mă afund în liniștea morții deși uite cât de frumos îți desenez sărutul meu pe tâmplă și tu cum înflorești…

îți voi ascunde în ochi un trandafir sălbatic ca spinii lui să-ți sfâșie privirea atât cât să-ți amintească că nu-i iubire fără durere că nu e nici moarte fără sărutul de adio și că ne pierdem mereu mereu și sublim în nimicuri iar mie mi s-ar topi aripile în somn și aerul din piept mi s-ar topi și el oasele mele sângele meu carnea toate doar durere o durere continuă și rea tu ești dans nemișcat o statuie trupul tău gol și miroase dumnezeiesc a iarbă crudă a iasomie udă a smirnă și tămâie brațele tale sunt bântuite de umbre sărutul tău un pahar cu vin șoldul îți e rotund…

ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă dar în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de cer și lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine acum dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm mereu același vis tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în…

ești ca roua în zori ești lacrima nopții plânsul zeilor beți sau doar cântec șoptit în tainice paturi ca în răsărit de soare privirea ta căpruie să pieptene fumul în pieziș și sufletul meu apoi copiii mei încă nenăscuți și nu mai miră pe nimeni că ninge viscolit peste urmele pașilor tăi ca într-un final apoteotic să treacă și tancuri și licurici peste trupul tău când ai plecat am întrebat iarba de tine și de bucurie a înflorit brusc apoi am întrebat și de mine și pomii au izbucnit în plâns și tot de-atunci noaptea își cheamă de fiecare dată păsările înapoi și le așază în somn încet, încet pe…