Poetul şi floarea
de un timp poetul locuiește în turla bisericii din sat se mai spunea că pe acolo trece și curcubeul iar Dumnezeu intra în fiecare dimineață să-l mângâie pe creștet sau pe frunte și poetului i se lumina cerul din ochi şi din suflet în sat lumea vorbea că în turla bisericii stă un nebun care-şi rupe mereu câte o fărâmă din suflet să hrănească păsările şi îngerii cerului şi că de o vreme uite, nu se mai poate bate clopotul a moarte în sat ca un făcut nu se mai murea pe nimeni nu-l mai înjunghia reuma şi grâul era tot mai înalt mai des mai mult vițeii creşteau ca-n…
Nenuntire
îți voi ascunde în ochi un trandafir sălbatic ca spinii lui să-ți sfâșie privirea atât cât să-ți amintească că nu-i iubire fără durere că nu e nici moarte fără sărutul de adio și că ne pierdem mereu mereu și sublim în nimicuri iar mie mi s-ar topi aripile în somn și aerul din piept mi s-ar topi și el oasele mele sângele meu carnea toate doar durere o durere continuă și rea tu ești dans nemișcat o statuie trupul tău gol și miroase dumnezeiesc a iarbă crudă a iasomie udă a smirnă și tămâie brațele tale sunt bântuite de umbre sărutul tău un pahar cu vin șoldul îți e rotund…
Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi
ai venit într-o noapte pe furiș și mi-ai frânt zborul de fluture apoi m-ai închis într-o cușcă de lemn ți-ai adus un fotoliu și în fiecare dimineață îi schimbai locul încercând să vezi lucrurile și din alte perspective până într-o noapte când a venit un înger și m-a scos din cușcă dar în loc să fug te-am furat din somn și te-am ascuns în păsări în păsări cu aripi mari ca niște fâșii de cer și lumină să nu poată s-ajungă niciun străin la tine acum dormim fiecare în somnul celuilalt și încercăm să visăm mereu același vis tu femeie ascunsă în pasări eu doar prizonierul tău amândoi rătăciți în…
Poemele pandemice, poemul șase
singur printre femei îmbrăcate în negru puțin neliniștit și cu o durere cumplită în piept apoi trec în umbră pe partea cealaltă a șoselei pe care viața încă urcă pieptiș nu uita rostul tăcerii îmi zici și nu te îndepărta prea mult de tine ai putea fi oricând surprins de întuneric și nu știu de ce ochii au nins drumurile s-au întors de unde-au pornit hei, câtă tristețe am ucis la pândă în vis ai intrat în salon și ți s-a spus conspirativ că vei avea mult de așteptat că e fată și vine pelvian și din nou jocul morții îți tulbură somnul tot felul de arătării de licurici îți…
Prizonierul
tu mi-ai zis că am rămas toată viața prizonier visului meu și abia acum am înțeles că nu l-am părăsit niciodată că am fost pe dinăuntrul meu foarte bine ancorat și că aici cresc ruguri înalte ca niște turle de biserici focurile gheenei spui tu unde mă nasc în fiecare clipă ca un experiment nereușit ca o fiară fără gheare și colți înspăimântată de întunericul din proprii ochi trezește-mă îți zic trezește-mă, te rog! și m-am trezit dar am adormit la loc instantaneu în același vis ca un drum care nu duce nicăieri înveșmântat în aceleași haine vechi de prizonier cu luna prinsă ușchit la rever încălțat în aceeași bocanci…
Stângăcie umilă din vină, smerenie târzie
poate ar fi trebuit să mă nasc ceas ca să pot să-mi potrivesc viața ori de câte ori îmi rămâne în urmă dar m-am născut om un bulgăre de humă și lumină o fărâmă de energie amestecată cu roua dimineții și duh și dumnezeire poate ar fi trebuit să mă nasc pasăre să mă înalț ori de câte ori mă împiedic dar m-am născut ou sub o aripă de înger un sâmbure de zbor poate doar o încercare și toate amestecate de-a valma cu bucăți de umbră și lumină poate ar fi trebuit să fi fost zidit altar în piatră din sânge, cine știe dar m-am născut în grabă și…
Mă tot pierd și mă pierd de nu mă mai știu…
ești ca roua în zori ești lacrima nopții plânsul zeilor beți sau doar cântec șoptit în tainice paturi ca în răsărit de soare privirea ta căpruie să pieptene fumul în pieziș și sufletul meu apoi copiii mei încă nenăscuți și nu mai miră pe nimeni că ninge viscolit peste urmele pașilor tăi ca într-un final apoteotic să treacă și tancuri și licurici peste trupul tău când ai plecat am întrebat iarba de tine și de bucurie a înflorit brusc apoi am întrebat și de mine și pomii au izbucnit în plâns și tot de-atunci noaptea își cheamă de fiecare dată păsările înapoi și le așază în somn încet, încet pe…
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito despre orașul cu trei felinare și o bancă uitată în parc unde în fiecare zi primeam o gogoașă și de atâta fericire plesneam despre orașul unde specialiștii în administrat supozitoare în urechi se înmulțeau alarmant iar trupurile noastre se zvârcoleau pe o frunză neîncetat până când dimineața a explodat în bucăți mari de lumină și s-a făcut frig și s-a înnoptat la noi în casă despre orașul în care șeful secției de reparat timpul era mereu cu degetul arătător îndreptat spre o cisternă cu apă sau către umbra mea firavă de om cocârjat dar de cele mai multe ori arăta către femeia călare pe o motoretă…
Roata din suflet
Recită scriitorul Lucian Dumbravă. Felicitări! Rostirea lui este foarte frumoasă și îi mulțumesc mult. în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roata la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunica nu era o femeie…
Născut pentru a te iubi
Dumnezeu m-a născut într-o dimineață de duminică era o zi caldă de toamnă abia începută s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit să te caut și să te iubesc cu grijă și pe nerăsuflate cum nimeni nu a mai avut parte pe tine femeia cu o mie de brațe atâta dragoste s-a strâns în mine și tremur de fluturi și tremur de flori și tare îmi e frică că încă nu știu ce te poate lumina ce te face să zâmbești sau să înflorești în fiecare dimineață dar cel mai mult îmi e frică de întunericul și gerul care mă locuiește de prea mult timp în singurătate în prea…
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
