Category Archives: Poezie

  • Sisif şi muncile câmpului

    0 Comments

    toată durerea mi se scurgea subtil în pământ
    prin picioare
    ca şi cum ar fi nişte ţevi
    prin care curgea trosnind noroiul din cer
    stăteam cumva agăţat de moarte ca de frunze
    şi nici nu ştiam că
    durerea provoacă dependenţă sevraj sau nemurire
    e atâta măreţie în plâns şi văd cum cresc rodii în crug
    şi parcă nu-i de ajuns

    am văzut odată cum morile … (Citește mai departe)

  • Sângeram o lumină de moarte sub tâmplă

    0 Comments

    Vedeam cum îţi urcă pe pulpe ierburi înalte
    Cum îţi strălucea pe piept roua şi-n ochi o pată de înger
    pe gât ai un contur de buze străine o rană
    iar ura ne desprindea violent de pe oase de pe buze

    În pat rămâneau doar două urme
    tu sângerai în biserica din umărul meu
    în altarul coastelor mele
    ştii, pluteam fără ţintă în orb
    mă … (Citește mai departe)

  • Cum băteai cuie în cer

    0 Comments

    tu baţi cuie groase în cer
    până în măruntaiele norilor chiar şi mai adânc
    de care vrei să agăţi îngeri prinşi în capcane de fier
    gânduri rătăcite și ele în crug poate și un vis
    în care se făcea că un şarpe venea
    prin iarbă şi ţi se încolăcea pe glezne
    apoi te muşca de pulpă ceva mai sus
    după care zburaţi în înalt până … (Citește mai departe)

  • Omul cu luna în poartă

    0 Comments

    la mine a venit un înger cu luna în spate
    să mi-o vândă pe nimica toată
    poate ar fi trebuit
    să-i cumpăr chestia aia ciudată din spate
    care-i creştea întruna ca un cancer absurd
    bubos și imens

    şi luna se făcea cât luna
    îngerul nici nu se mai zărea de sub ea
    poate plecase sau
    poate a adormit, cui îi pasă?

    Numai că de atunci… (Citește mai departe)

  • Salt mortal

    0 Comments

    cineva m-a închis o veşnicie întreagă
    într-o urmă de nisip o piatră
    şi m-a lăsat să mă spele apele bătrânele ape
    deodată râul a început să urce dealul pieptiş
    aşa cu apele suflecate până la mal
    şi cu mine pe umeri dus ca pe scut
    soldatul câmpiei care urcă în munţii

    draga mea aura este luni
    azi noapte te-am visat cum erai râu
    eu eram … (Citește mai departe)

  • Natură moartă cu o muşcată roşie sub un soare stingher

    0 Comments

    clocoteşte în mine mândria de orb şchiop
    uite cum se face ea stâlp temelie
    cioplește-mi pe umeri un corn şi suflă
    zic îngerului din oala de fier cu mânere de plută

    cum mi se umflă bobul de orz
    pe sub coastă în burtă
    pe sub subsuori trec armate inceste
    de greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte
    la televizor despre învăţături apocrife
    vorbeşte un … (Citește mai departe)

  • La icoana sânilor tăi ard lumânări

    1 Comment

    îți amintești, sunt poate mii de ani
    cum culegeam întunericul în rai
    din frunzele de măr albastru
    fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn
    înainte de marea izgonire
    ca apoi să lăsam lumina să curgă
    într-o noapte târzie sufletele noastre
    sau cum îți despicai pieptul din prima
    și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin
    apoi te lipeai de cruce senin
    sau cum creștea … (Citește mai departe)

  • Povestea din ţinutul bătrân

    0 Comments

    ţin în pumnul strâns întunericul cu grijă
    să nu se prelingă până în rana din umăr
    – urme de cioturi de aripi şi multă furtună –
    din prea multă lumină
    fărâma asta se face întuneric
    ademenită în partea mea de lună
    capcană şi temniţă nebună

    m-am trezit speriat păstrător de întuneric
    hăituit şi pierdut
    în satul bântuit din câmpia bătrână
    unde caii se învârt în … (Citește mai departe)

  • Umbra zeului poet e mută

    0 Comments

    noi poeții călătorim în lume
    sub formă de îngeri
    cârduri cârduri bolnavi de cuvinte
    de atâta iubire ne dor picioarele
    și ne cresc aripi
    de cele mai multe ori
    ne înecăm în vinul ieftin și acru

    unii suntem veseli
    cei mai mulți dintre noi suntem triști
    suntem aceia care umplem noaptea
    cu flori de gheață ferestrele voastre
    suntem aceia care
    smulgem cuvintele poeme din noi… (Citește mai departe)