Poezie

Poemul de sâmbătă

e dimineaţă dar mai ales e sâmbătă
aici sâmbăta e o zi specială
o zi fundamentală deja
asistentele nu mai târâie după ele
cărucioarele cu seringi
cu perfuzii pansamente sterile morfină
îşi fâlfâie halatele lor albe
străvezii
și se preling feline
peste paturile bolnavilor
pe care-i mângâie pe frunte
și îi sărută trist pe tâmplă

prin salonul nostru mai trece
şi moartea
deschide uşa şi ne face cu mâna
n-avem timp poate
nici stare
e sâmbătă cum îţi zic
ne îmbrăcăm pijamalele de gală
şi ieşim
încolonaţi pe balcon
să privim marea lacomi şi tâmpi
și ea … (Citește mai departe)

Poemul de vineri

de obicei merg cu vântul în piept
și mă bălăngăn la marginea nopţii
uneori călăresc muchia subţire a clipei
ca pe o femeie tristă flămândă
apoi mă îmbăt crunt
cu votcă ținută la subsuori
și vânt

ce tot îmi aduni de pe plajă
scoici sparte
mai bine fă-mi un castel din nisip
cu patru turnuri înalte
eu îmi voi potoli
setea de rău a călcâiului
înşurubându-l în turnul din nord
poate în turnul din sud
apoi în turnul din est
sau în cel din vest

şi nu înţeleg cum poţi să te pierzi
să nu mă înțelegi… (Citește mai departe)

Poemul de joi

iau cuvintele adunate în noi
unul câte unul
şi le storc
de ce au ele mai bun
de sensuri
de poezie
de tot
după care le arunc
pe străzi
să le devoreze şobolanii
silabă cu silabă
și ei le învățau mai întâi pe de rost
deși știau că nu le folosesc
la nimic

pot să răstignesc toate cuvintele
pe crucea tăcerii
dar mi se pare o pedeapsă
prea aspră pentru ziua de joi




(Citește mai departe)

Poemul de miercuri

într-o după-amiază de vară
Dumnezeu ne-a chemat la el
ne-a dat câte un poem
să-l scriem pe suflet cu sânge
și un crin
după care puteam să facem ce vrem
uitaţi sau ascunşi
între două femei
şi o sticlă cu vodcă

cel mai greu
se dăltuiau versurile clasice
ele se încăpăţânau mai tot timpul
la nemurire
literă cu literă
şi noi ne pierdeam răbdarea

tot căutam rime sublime
în vinul prost
mai rătăceam şi printre alte poeme
în cârciumi sticloase cu ciclopi
jumătate himere jumătate şchiopi

fratele meu geamăn
s-a sinucis cu o frunză în somn
i … (Citește mai departe)

Poemul de marți

prin geamul murdar
deodată văd o lumină ciudată
ceva între verde şi mov,
soarele biciuia marea
c-o mie de cnuturi
parcă ploua

de undeva,
nu departe de mal,
delfinul meu
îmi făcea semn cu aripioarele,
eram la etajul al treilea al spitalului
într-un scaun cu rotile
care nu era al meu
dar era comod
şi priveam marea
beam o cafea
şi trăgeam cu nesaţ din ţigară,
în mine se-auzea și muzică
Deep Purple parcă Fools
îmi era bine

ţineam ochii închişi
şi sorele mi se lipise de tâmplă
tâmpla sprijinită de geam
geamul cu o mie de … (Citește mai departe)

Scroll to Top