Facerea lumii

– creaţie dumnezeiască –

Dumnezeu, se spune,
nu a avut simţul umorului
s-a născut mai întâi pe el,
din plictiseală,
într-o duminică de vară,
când soarele stătea-n crucea zilei
în echer, elohim
nu ştiu cât timp i-a trebuit
să-nveţe să folosească braţele
că repede a făcut cerul
îl înghesuia din toate părţile nimicul ăsta,
căci peste tot şi toate
exista doar un mare nimic
un talmeş-balmeş fără de măsură
fudul şi stupid
era cât pe-aci să fie turtit
de ceea ce tocmai urma să zămislească,
adică pământul,
ce fapt crucial pentru noi
aşa că din haos tocmai … (Citește mai departe)

Atunci când până și chitarele plâng

lumea își poartă războaiele sângeroase în mine
mereu pe înserat
iar peste ele tronează luna în flăcări
mii de inimi sfâșiate rupte de gloanțe
și multă moarte în sufletul meu
îmi este din ce în ce mai greu să le duc pe toate
mă împiedic cad și merg mai departe
tinerii frumoși ai lumii blestemate
putrezesc în oasele mele decât să stea acasă
în loc de săruturi gura lor mușcă țărâna amară
trosnesc armate de șrapnelele în noapte
cu mâini și picioare în zbor ne înaripate
atâtea priviri înghețate ochi împrăștiați fărâme de vise în sângele meu… (Citește mai departe)

Du-te-vino

el e cel care îți va vinde funia
înainte să te spânzure cu ea
bine ai venit pe pământ
ia și tu un loc în lume
și ai grijă
nu te îndepărta prea mult
de cruce
îți va veni rândul curând
cel mai bine ar fi să locuiești
în aceeași casă cu mine
îmi zici subțire printre dinți

te sperii că plouă
și ne ascundem
în somnul oglinzilor
ca într-un vis urât

mie îmi place libertatea
de a te crede de a te iubi
și felul tău de a-ți pica
cerul în gură
ori de câte ori… (Citește mai departe)

Cu toate acestea nu este îndeajuns

mă întrebi cum e
să te trezești deprimat
să vezi lumea
prin crăpăturile pleoapelor
ori să fii încă din somn beat
să aluneci în vomă
să cazi fulgerat pe spate
sau să te lovești crunt de-o mirare
de o șoaptă de păcat

cum să fie, îți răspund
acum pot să-ți spun că sunt fericit
am început să iubesc că mă trezesc
în fiecare dimineață și-mi este îndeajuns
și bine că mai am în mine speranță

o doamnă mi-a scris că nu ar strica
să iau câteva lecții de dans
și ori de câte ori
îmi va bate … (Citește mai departe)

Atelierul de pictură nu este într-o joi

cineva m-a exilat
în propria-mi existență
ca într-o bulă cu pereții de lut
și nu știu cum am reușit să-ți scriu
atât de multe poeme
și versurile să devină nepereche
ori de câte ori se făcea în noi joi

joi e ziua în care băieții din sat
plecam la vânătoare de fluturi
de-a lungul căii ferate
hălăduiam și în cer
dar mai rar

nu știu de ce vecinului meu
i se părea că sunt o întâmplare magică
și ori de câte ori mă vedea
făcea plecăciuni aprindea lumânări
tămâia până și urma pașilor mei nepășiți
ori se … (Citește mai departe)

Tot mai rar nopțile mele

în care tot mai rar nopțile mele
sunt fulgerate de trupuri
fierbinți de femei
de fapt nopțile îmi sunt triste
tot mai pline de dureri
oasele mele se tânguie
ca o orgă cu tuburile sparte
cântând imnuri roții de lemn
și nu mă mai înalță acum suferința
ca pe Isus
doar mă afundă în mine
ca într-un sicriu de plumb

te-ai uitat într-o noapte
la mine adormită în pat
erai beată și aveai
cămașa de noapte ridicată
până peste cap
ți se vedea părul pubian
cum înflorea
cu gândul la rai
adevărul e că sexul cu tine… (Citește mai departe)