Category Archives: Poezie

  • rostogoliri

    0 Comments

    în ochii tăi femeie ca la orice femeie
    se simte prezența îngerului
    doar ești zămislită dintr-o coastă
    a lui Adam
    creat la rândul lui după chipul
    și asemănarea lui Dumnezeu
    hărăzită să ai vlăstare
    tu și Satan

    cineva mi-a spus
    că în inima ta în formă de frunze
    e o amprentă divină și o copită de drac
    ştiam şi eu doar ce locuisem acolo
    le … (Citește mai departe)

  • poveste tulburată

    2 Comments

    îţi mai aduci aminte?
    îţi spuneam că nu e vis
    că existăm
    deodată ne însufleţeam
    două aripi de foc
    lovindu-ne de tâmpla cerului
    ca de un zid
    în lumea sfârşită totul ne era permis
    cu noi se începe cu noi sfârşim
    suntem exact ceea ce ştim
    ce vrem ce iubim ce murim
    şi unde zeii au pierit
    de mult ucişi
    striviţi cu nepăsare
    în timpul … (Citește mai departe)

  • pruni cu frunze albastre

    0 Comments

    deodată e un foşnet ciudat
    în prunii sălbatici
    adunaţi în pâlcuri
    la marginea oraşului
    frunzele ţâşnesc din muguri
    deja ruginii
    se înalţă puţin
    atât cât să creadă
    că au învăţat să zboare
    după care încet încet
    se aștern în tomberoane
    şi se albăstresc

    oraşul deja e albastru
    enorm monoton
    luăm frunză cu frunză
    şi le vopsim curcubeu
    oricum e haos pe străzi
    noi cei din … (Citește mai departe)

  • mănunchi de lumini

    0 Comments

    pe sâni îţi presăram fluturi
    petale miere şi foc
    şi te sărutam pe tălpi
    pe glezne pe umeri pe gât
    pe sufletul tău

    de ziua împăcării
    pulpele îţi ard cumplit
    cârlionţi de iarbă crudă
    ţi se împletesc pe glezne
    sărutul tău e parcă o mie
    de guri flămânde şi te cuprind
    eşti jumătatea mea de om
    divină
    sunt jumătatea ta de cerc
    de lumină
    înfășurat … (Citește mai departe)

  • Asistenta cu sâni din cauciuc

    0 Comments

    silabe de sânge vibrând
    în vremelnicia celulelor maligne
    suntem oameni fără trup
    cumva ni se face rău de atâta frig și întuneric
    cu privirea lipită de geamul murdar
    spre răsărit în salonul unu etajul trei
    în apele verde închis ale mării
    tu pluteşti bezmetic și te lovești de valuri
    parcă ești o corabie eșuată
    o fantomă

    în stabilopozi trosneşte betonul
    pescăruşii desenează pe cer
    o … (Citește mai departe)

  • Plouă în cer

    2 Comments

    în satul meu casele au ferestrele topite de lună
    uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale
    în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu
    nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd?
    așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu
    de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis

    putregaiul din … (Citește mai departe)

  • Sunt gând pitit

    0 Comments

    plesneşte în mine neputinţa a duh lovit de aripi bete
    mă înfăşori în frunze şi mă ascunzi de umbre
    apoi îngropi în mine crinii, fragile frunţi căzute, dorul
    simt cum mă doare cerul şi iarba nopţii şi tot ce-l împresoară
    sunt gând sterp de lună pitit în lăstăriş

    Nu pot să cred, te uită… zbor, zbor invers, mă afund.

    Zâna fulgerată de umbrele păgâne
    cu … (Citește mai departe)

  • Un altfel de singurătate

    0 Comments

    parcă prea de tineri îmi mor prietenii
    la moartea mea
    nici nu mai am pe cine să chem
    să stăm de vorbă un ceas întreg
    în geana de lumină de sub cruci

    bate vântul crunt printre noi
    înghesuindu-ne sub lună
    ce umbre grele paşi târşiţi
    trec zilnic peste urmă

    vin cucii să-mi cosească grâul
    crescut sălbatic printre pruni
    rugina coasei se ridică
    nori roşii peste … (Citește mai departe)

  • Apocalipsă apocrifă

    1 Comment

    taina câmpiei otrăvită de cuci
    – cum smulgeam noi hălci de pâine din ea până la spic
    și ne durea carnea ca o rană

    sunt lampagiul beat și adormit
    sub mirosul zăpezii de trudă
    doar o urmă de timp doar o urmă

    câmpia chircită sub umbra din noi
    uscată de vânt arsă de ploi
    noi murim strâmb desfiguraţi şi goi
    cu carnea desprinsă cu ochii … (Citește mai departe)

  • Fiii câmpiei

    0 Comments

    cum ţâşnesc din brazdă spre soare ţăranii
    ca nişte fire de grâu
    şi cum urcă pâinea în cer ceva mai spre seară
    heei, seva pământului trosnea şi se revărsa în floare
    şi peste câmp mărşăluiau soldaţii luminii în iţari
    fiii câmpiei plămădiţi cu sudoare grea
    şi sânge de zână

    uneori morile măcinau şi vânt
    iarba nu mai creştea doar se usca
    priveşte cum păsările
    trag … (Citește mai departe)