îi simt prezența mamei prin casă din ce în ce mai des parcă-i și văd trupul lăptos ca de ceață cum se prelinge lin prin încăperi îi zic sărut-mâna când cred c-o întâlnesc nu mi-a răspuns niciodată în schimb din când în când îi aud oftatul cum se lovește de pereți apoi cum îmi zdruncină ochiul și lumina pâlpâită de bec și se face brusc frig iar icoana cusută de mână de mama cu acul se aprinde și arde cu flăcări verzi

întuneric scrum bere și eu decupând cu arătătorul siluete de femeie din nimbusul cețos al încăperii fumul țigării și toate femeile îmi ieșeau reci și străine boite pe față cu verde și gri îmi opresc degetul brusc și mă ridic fac semn chelnerului și zic o vodcă băiete și-o halbă cu bere neagră să fie o, cum mai viermuiau printre mese femeile din fum de țigară și cum se roteau acum în jurul meu așa cum mi-au ieșit reci și străine negre să fie se auzea o voce parcă din mine și să aibă guler spumos și mustăți și barbă și față cumva plictisit plimbam cu mintea lucruri stupide cârduri…

nu-i crede frunzei scrie-i morții de rece de roșu de verde brațele lungi pârghii și sânii neîncepuți spectacolul lumii cuvinte triste cuvinte de prisos vin copii cu lămpașe și-mi alungă nopțile și-mi alungă spaimele și-mi alungă orbul și-mi alungă golul din ochi și din priviri și întuneric și lumină și păsări mari au început să ningă alb la mine pe uliță în nopțile vii de când mă știu îmi cheltuiesc timpul fără măsură dar și plânsul și dorul și mă risipesc fără de măsură și de fiecare dată în așteptatele cuvinte care oricum nu mai vin ca apoi să respir rar și să fac pauze tot mai lungi rezemat de…

sau joaca de-a Dumnezeu sau azilul prunilor șchiopi și cu gușă sub scoarța aspră aspră și alburie asemănătoare cu scoarța de nuc cu cele două colțuri ale gurii prelingându-se încet pe sub ramuri așa cum se scurg ochii în plâns apoi jucăm un joc un joc infantil de copii cine reușește să nu numească cele mai multe lucruri dintre acelea care ne înconjoară și ne întoarcem apoi iar la pruni de data aceasta încercăm să le înghesuim rădăcinile în cer și apoi să le facem aripi de fier de fier și de vânt și ei să ni se pare a fi zei imenși drepți și înalți până la cer doar…