Poezie
Amintiri cu un bețiv și hidrantul meu roz
înspre dimineață la masa mea venea mai mereu bețivul satului așa i-am zis eu cu mirosul lui de acru de viu mort îmi vorbea mereu despre locul unde făcuse armata la graniță cu rușii undeva aproape de Iași unde femeile aveau ovarele pline cu flori iar noi soldații, îmi zicea entuziast aveam burțile pline cu fluturi și rom ieftin și gata să ne dăm viața pentru țară și sex eroism inutil așa ne-a trecut ca nimic definitiv tinerețea acum eșuați într-un bar meschin cu privirile sprijinite vremelnic de un hidrant ruginit suntem amestecați de-a valma curve și bețivi bolnavii timpului abstracți și ratați unii cu ștaif alții doar eșuați ne…
Blues întunecat și fărâma de aripă roz
femeie cu trupul mirosind a iarbă și cu degetele umbră înfășurată în giulgiul umed al ploii ploaia care desface noaptea de zi întunericul de lumină zâna nopții fiica morții și cum îmi spală ea fața cu rouă și mâinile și umerii și buzele și ochii cu lacrimi să-mi acoperi privirea te rog cu bănuți de aramă ca nu cumva să rătăcesc așa fără de seamă între lumea de aici și lumea ailaltă deși timpul meu s-a dus așteaptă-mă, revin focul s-a stins demult deasupra mea cerul s-a deschis și pășesc în lumină și pășesc în liniște pășesc în bucurie mâinile îmi sunt lungi privirea scotocește senină și se aud voci…
Vineri, noaptea dezastrelor și femeile înger din bar
e vineri e noapte și e zgomot mult zgomot în cafe-barul despre care îți spuneam unde femeile își aruncă la intrare aripile de îngeri peste hidrant apoi își îmbracă chiloțeii roz chiloțeii de dans iau și câte o vodcă o dau peste cap după care plonjează mortal în ringul de dans deja eram beat când parcă din neant ai apărut în fața mea ca o zână o zână voluptoasă cu ochelarii pe nas și privirea joasă, râdeam neîncetat și-abia te întrezăream prin ceața de fum fum de țigară aburi de alcool și muzică deasă te-am invitat degrabă la mine sub palton era o iarnă friguroasă o, și noaptea asta noaptea…
Un poem bramburit despre feți frumoși bărboși și păsări desculțe
(bestiarul de pe caisului doi) sălbatic printre pruni înfloresc primele flori de cireș iar vrăbiile tinere visează la feți frumoși înalți în blugi și bărboși neobișnuit și adormit pe iarba cosită se-așază un fluture alb: vântul îi trece prin aripi iar vara sună din greieri puternic iar când se face toamnă aceștia obosesc mai dau puțin din aripi apoi se rostogolesc direct în iarna morții încerc să pun în cuvinte bătăile inimii în timp ce urc pe muntele sânilor tăi urc pe sfârcuri apoi citesc versurile abia scrise și mă rușinez: un gând cu tine face cât toate cărțile citite de mine până acum și se pare că nu glumesc…
O seară obișnuită la barul din sat
de cele mai multe ori stau singur la masă cu sticla cu vodcă în față fumez mult de obicei țigări rulate cu privirea în gol și cu gândul rătăcind prin lumi ciudate cu care niciodată nu reușeam să mă împac la masa vecină beau trăscău de corcodușe seară de seară trei tractoriști și care de obicei vorbesc despre Basho și alte nimicuri e o încântare să-i asculți în seara asta discutau aprins despre alterarea sufletelor și despre ritualul reînnoirii trupului și al spiritului alergând desculți prin iarba proaspăt cosită cel mai scund dintre ei a început să povestească despre jertfele soțiilor de samurai care linișteau poftele și trupurile obosite ale…
Casa părintească de pe caisului doi
îi simt prezența mamei prin casă din ce în ce mai des parcă-i și văd trupul lăptos ca de ceață cum se prelinge lin prin încăperi îi zic sărut-mâna când cred c-o întâlnesc nu mi-a răspuns niciodată în schimb din când în când îi aud oftatul cum se lovește de pereți apoi cum îmi zdruncină ochiul și lumina pâlpâită de bec și se face brusc frig iar icoana cusută de mână de mama cu acul se aprinde și arde cu flăcări verzi
Hidrantul acoperit cu hârtie roz și-o halbă cu bere
întuneric scrum bere și eu decupând cu arătătorul siluete de femeie din nimbusul cețos al încăperii fumul țigării și toate femeile îmi ieșeau reci și străine boite pe față cu verde și gri îmi opresc degetul brusc și mă ridic fac semn chelnerului și zic o vodcă băiete și-o halbă cu bere neagră să fie o, cum mai viermuiau printre mese femeile din fum de țigară și cum se roteau acum în jurul meu așa cum mi-au ieșit reci și străine negre să fie se auzea o voce parcă din mine și să aibă guler spumos și mustăți și barbă și față cumva plictisit plimbam cu mintea lucruri stupide cârduri…
Împrăștiere cuvinte albe apoi ninsori cu păsări triste
nu-i crede frunzei scrie-i morții de rece de roșu de verde brațele lungi pârghii și sânii neîncepuți spectacolul lumii cuvinte triste cuvinte de prisos vin copii cu lămpașe și-mi alungă nopțile și-mi alungă spaimele și-mi alungă orbul și-mi alungă golul din ochi și din priviri și întuneric și lumină și păsări mari au început să ningă alb la mine pe uliță în nopțile vii de când mă știu îmi cheltuiesc timpul fără măsură dar și plânsul și dorul și mă risipesc fără de măsură și de fiecare dată în așteptatele cuvinte care oricum nu mai vin ca apoi să respir rar și să fac pauze tot mai lungi rezemat de…
Controversă
cum îți spuneam mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas s-au urinat din înaltul lor peste ochii mei abia luminați mai bine deschide-mi fereastra care dă la cer să-mi închipui că zbor înalt cât mai înalt spre stele la fel de înalt dar spre nicăieri altfel îmi petreceam mai tot timpul recitând poemul lui Dinescu „Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie” sau poezii de-ale lui Bukowski bolovănoase frivole și mult prea amare până reușeam să uit că îmi este sete că-mi e foame și că mai exist și așa neîndemânatic cum sunt ca un firicel de veșnicie ascuns într-o cută de timp ca și cum propria-mi umbră ar…
Rostogoliri
în ochii tăi femeie ca la oricare femeie se simte prezența îngerului dar și prezența a altceva a altcuiva că doar ești zămislită dintr-o coastă a lui Adam creat la rândul lui după chipul și asemănarea lui Dumnezeu uf, tu femeie femeie hărăzită să ai vlăstare hărăzită și tu și Satan cineva mi-a spus că în inima ta în formă de frunze e o amprentă divină și o copită de drac ştiam şi eu doar ce locuisem acolo le țineai undeva într-un colţ sub ele mai erau câteva fire de busuioc și o lacrimă mare fruntea ta pierdută fruntea ta umedă și cruntă e parte a misterului ca şi cum…
