Urletul lupului adormit

azi nu mă mai locuiesc
am refuzat deja
aşternutul din frunzele
arse de brumă
precum şi cochilia de melc reformat
spoită cu trafaletul în alb
și refuz să mă mai ţii în braţe
e dreptul meu să cad
de la înălţimea singurului vis
dormit până la capăt

nu am înţeles niciodată de ce
tot timpul tău mă împingeai de la spate
pe şina de gheaţă spre nicăieri
sau poate către ceva ce încă nu se aflase
sau poate nu-l înţelegeam
oricum eram mereu rătăciţi

în fiecare noapte cu lună
se aude urletul din mine uscat
urletul lupului … (Citește mai departe)

Gând de dimineaţă în spital

în fiecare dimineaţă
stau în faţa gemului murdar
pe un scaun
în fiecare an în spital
dimineţile sunt deosebite
sunt cumva pline de har

soarele se chinuia să răzbată
prin geam
iar razele lui abia de reușesc
să îmi încălzească faţa
ceva mai târziu
îmi va mângâia tandru
durerea și frica din oase

priveam pietrele
și stabilopozii stingheri
rezemaţi cu-n umăr de mare
valurile se spărgeau
și se transforma în cristale rare
mai știi cum scânteiau pescăruşii
zarea netulburată
și cum marea mă lovea
cu țipăt în tâmplă

în fiecare dimineaţă privesc
cu atâta neputință
cum mi … (Citește mai departe)

Gând proscris

femeie risipă
cum îmi bântui tu patul
cu cărnuri tremurânde
cu oase fumegânde oase de foc
iar trupul îţi miroase ipocrit
a mântuire a mir
a smirnă și tămâie
înger vlăguit cu zborul în vrie

urcă-te pe cruce îmi spui şi mă urc
iar pohta ţi s-a desfăcut ca o scoică
repede mă bâlbâi transpir
îmi dau și lacrimi suspin
şi vorbe multe îţi zic
la ureche şi mă împuşc
și dintr-odată îmi cresc aripi și mă duc

Nichita, apropie-te de mine să tac
un strop de linişte în templul tău să fac
ceara lumânării mereu în … (Citește mai departe)

Sfârşitul săptămânii uitate

ruga să-ți fie blestem bolborosit rostogolit
aripă neterminată mai ales
un crâmpei de fântână să ai în suflet
o tristețe înfiptă în ochiul căprui

– nu mai căuta versuri frumoase în biblioteci
mai bine uită-te-n oglindă
tu poezie nescrisă, tu gând pervers!

nu-mi pasă
continui să înfig crini ofiliți
în visele tale nedormite
atâta iubire am irosit amândoi indecent
şi atâta ură chinuită am adunat în noi
încât auzim cum câinii hăcuiesc
clipele noastre divine
zborul nostru nelumesc

îngerii nu se mai nasc
sunt doar desenați de copii cu creta
la radio se vorbește de cartierul în … (Citește mai departe)

Hai-hui printre stihii

mă prelingeam așa din înalturi
stupid
cu hainele sfâșiate de spini
cu pieptul scobit
iar pulpa îmi era ruptă de câinii
câinii aceia alburii fusiformi
nălucile nopții
cu ochii înroșiţi de teamă
de ură de viscol
nu mă întreba de ce
așa a fost să fie

m-am trezit deodată lichid
purtător de tăcere
purtător de destin
în zbor deasupra livezii de pruni
era atâta liniște în jur
încât auzeam pruna crescând
cu brațe subțiri cu umeri aduși
dar cel mai bine îmi stătea tristețea
şi asta mă neliniștea de obicei
şi rătăceam bezmetic
printre lumini ciudate
uneori … (Citește mai departe)